|
Alături de învăţăturile directe, parabolele biblice sunt „cuvânt şi nutremânt sufletesc”: „Nu numai cu pâine trăieşte omul, ci cu tot cuvântul ce iese din gura lui Dumnezeu” (Matei, IV, 4). Sau aşa cum spune Octavian Goga ele sunt un etern prilej de meditaţie pentru înnoire şi înălţare spirituală a omului: vorbind despre ţăranii din satul său natal, şi resimţirea adâncă a suferinţelor Mântuitorului, în Săptămâna Patimilor, arată că „ei au fost la denii în fiecare seară, asupra lor s-au aşternut psalmii cu plângerile patetice, sufletul lor a resimţit fiori de pe urma ornamentaţiei grele de poezie orientală, parabolele din cele douăsprezece Evanghelii i-au oprit în loc”.
|
