Un loc important în ţinutul fascinant al Munţilor Apuseni îl ocupă izvoarele, cu apa lor proaspătă şi cristalină. Dacă apele primordiale, la porunca lui Dumnezeu, au produs creaturile vii – deci au produs viaţă – nimeni n-ar trebui să fie surprins că în Botez, apele sunt capabile să dea viaţă, adică să ne nască la o viaţă nouă.

Poposind lângă un izvor, orice călător poate să înţeleagă că nu numai trupul, ci şi sufletul are nevoie de apă – de apa vieţii veşnice, adusă nouă de către Hristos Care a zis: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea” (In. 7, 37). Iată de ce sfinţim apa care devine agheasmă, organ de vindecare şi de har, purificându-ne şi protejându-ne împotriva demonilor şi a oricărui rău.

Îmi exprim admiraţia faţă de moţii noştri demni şi dârzi, prietenoşi şi ospitalieri, care iubesc plaiul lor etnic – Ţara de Apus –, cum o numeşte istoricul român Vasile Pârvan. Amenajarea şi cosmetizarea acestor izvoare este o dovadă că ei preţuiesc apa, simbol al vieţii şi bogăţie naturală ce nu poate fi înlocuită.

1,794 total views, 5 views today

Share on Facebook0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0Share on Google+0Pin on Pinterest0Email this to someone

Share

Autorul articolului

Cancelaria eparhială