(Cuvânt rostit la Întâlnirea anuală a tinerilor din Arhiepiscopia Ortodoxă a Alba Iuliei, Târgu-Mureş, 24 noiembrie 2012)

 

Când rostesc cuvântul tânăr, mi se umple inima de bucurie, pentru că voi, tinerii, sunteţi florile României, crinii Bisericii străbune. Voi oferiţi culoarea frumuseţii, emanaţi mireasma plăcută a entuziasmului şi ne daţi speranţă într-un viitor mai bun. Tinerii de astăzi studiază, primesc educaţie, călătoresc, fac sport, se distrează, beneficiază de cuceririle epocii şi de facilităţile vieţii moderne. Dar, de multe ori, ei nu sunt mulţumiţi în adâncul sufletelor lor. Toate ofertele şi amuzamentele acestui cotidian banal nu pot să satisfacă setea lor de ceva mai consistent, de ceva minunat şi divin, care poate să umple abisul de taină al inimilor lor. De aceea, Fericitul Augustin are multă dreptate când spune: „Ne-ai făcut pentru Tine, Doamne, dar neliniştită este inima noastră până nu se va odihni întru Tine”. Iar sfântul român Ioan Iacob-Hozevitul scrie: „Niciodată duhul nostru / Nu se poate liniști, / Dacă nu ne dăm silinţa / Întru Domnul a trăi”.

Pentru a vă  menţine pe linia binelui moral, trebuie să fiţi conştienţi că viaţa aceasta pământească este trecătoare, este „abur care se arată o clipă şi apoi piere” (Ic. 4, 14). Fiindcă sunteţi pe pământ „străini şi călători” (Evr. 11, 13) şi nu aveţi „cetate stătătoare” (Evr. 13, 14), voi, toţi, trebuie să priviţi viaţa pământească prin optica vieţii veşnice. Deşi viaţa e trecătoare, aici, pe pământ, este timpul şi locul unde, valorificând fiecare clipă şi înmulţind talanţii, vă împliniţi scopul şi atingeţi ţinta. Începutul se pune la tinereţe, căci zice Jean Jacques Rousseau: „Tinereţea este timpul când înveţi înţelepciunea, a cărei vreme de a o practica este bătrâneţea”. Timpul este cea mai mare comoară pe care Dumnezeu ne-a dat-o în viaţă. Prin el ne formăm şi ne afirmăm personalitatea. De aceea, înţeleptul Isus Sirah îndeamnă: „Nu te lipsi de binele de azi şi nimic să nu-ţi scape dintr-o dorinţă bună” (Sirah 14, 14). Cine petrece viaţa aceasta ca o „luptă”, ca o „alergare”, va primi cunună, va lua premii cereşti.

Ştim că sunteţi nevoiţi să faceţi faţă provocărilor unei societăţi secularizate şi unui stil de viaţă ce încearcă, în mod perfid şi înşelător, să şteargă orice scânteie de adevăr infuzată de către Duhul Sfânt la Botez. Nu vă lăsaţi atraşi de falsele străluciri care se sting repede, condamnându-l pe cel amăgit să orbecăie în bezna necredinţei, a rătăcirii, a nesiguranţei şi a fricii. Numai Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, poate da soluţii valabile şi definitive, care să redeschidă inimile speranţei într-un viitor mai bun, într-un viitor care să ofere sens şi împlinire existenţei omului. El spune: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce-Mi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina Vieţii” (In. 8, 12). Într-adevăr, în întâlnirea personală cu Hristos suntem luminaţi de o lumină nouă, care ne face să privim viaţa în alt fel. Deci, Evanghelia Sa să fie marele criteriu care să călăuzească alegerile şi orientările vieţii voastre. Trăind conform acesteia, voi veţi fi semne ale iubirii lui Dumnezeu şi mărturisitori credibili ai prezenţei Sale iubitoare în această lume.

Preasfânta Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, acţionează în momentele concrete şi personale ale fiecăruia dintre voi. De aceea, să nu gândiţi niciodată că sunteţi în ochii Celui Preaînalt nişte necunoscuţi, ca nişte numere într-o mulţime anonimă. Fiecare dintre voi este preţios pentru Dumnezeul treimic, este cunoscut personal, este iubit cu duioşie, chiar şi atunci când nu-şi dă seama de acestea. Lăsaţi-vă cuceriţi de către Împăratul Cel veşnic, spunând mereu cu profetul Ieremia: „Tu m-ai cucerit, Doamne, că eşti mai puternic decât mine, şi m-ai biruit” (Ier. 20, 7). Lăsaţi-vă fermecaţi de exemplul lui Hristos, Care S-a întrupat în istorie şi, ca Model sublim al desăvârşirii, ne spune tuturor: „Pildă v-am dat vouă” (In. 13, 15). Lăsaţi-vă pătrunşi de către Duhul Sfânt, Dătătorul de viaţă şi Mângâietorul divin Care, prin harul sfinţitor, face din fiecare om o „făptură nouă” (II Cor. 5, 17), un diamant preţios în care străluceşte Dumnezeirea. Dorindu-vă tot binele şi toată fericirea, dimpreună cu Sfântul Apostol Pavel vă îndemn: „Câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute şi orice laudă, la acestea să vă fie gândul” (Filip. 4, 8).

† IRINEU

 Arhiepiscop al Alba Iuliei

1,611 total views, 4 views today

Share on Facebook0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0Share on Google+0Pin on Pinterest0Email this to someone

Share

Autorul articolului

Cancelaria eparhială