ACUM
   Marţi, 19 martie 2019   8°C in Alba Iulia
Actualitatea eparhială
Sectorul cultural și comunicații media

Gânduri și impresii din Tabăra de la Mănăstirea Oașa

04 Jan 2019
23:30

Crăciunul de poveste


Vine o perioadă a anului în care parcă toți încercăm să ne întoarcem în timp pentru a trăi acel moment care a schimbat cu totul istoria omenirii: Nașterea Domnului. În această frumoasă perioadă, nu există casă în care, odată cu apropierea Praznicului, colindele să nu răsune pentru a-i face pe toți să simtă aceeași bucurie pe care magii și păstorii au trăit-o atunci când L-au văzut pe Pruncul născut în ieslea din Betleem. Astfel, din cele mai vechi timpuri, un rol esențial l-au avut și încă îl au cetele de colindători. Acestea, prin colindele străbune, vestesc Nașterea și Îl laudă pe Domnul, aducând, odată cu intrarea în case, pacea și nădejdea, bucuria și sănătatea, după cum se urează în una dintre colinde: „Ani cu sănătate și noroc în toate / Lungă fie viața, luminată fața”.

Cu aceste frumoase gânduri în minte, am plecat la Mănăstirea Oașa, așezământ care, an de an, adună cete de colindători din mai multe colțuri ale țării, grupuri formate din tineri care simt că doresc să redea adevăratul sens Praznicului Nașterii Domnului. În acest an, colindătorii au venit din Timișoara, Craiova, Oradea, București, Sibiu sau chiar din Basarabia, fiind dornici să se bucure și să bucure, prin colindele lor, atât obștea, cât și pe toți cei prezenți. Astfel, în Ajunul Crăciunului, sala special amenajată pentru acest eveniment a prins viață și, pe măsură ce fiecare ceată colinda, se putea simți că, împreună cu îngerii, magii și păstorii Îl laudă pe Domnul Hristos, Care S-a născut după cum spune colindul: „Nu ca fiul domnilor / Ci-n poiata boilor”. Nicio colindă nu s-a repetat, astfel că, timp de câteva ore, au răsunat o multitudine de cântări străbune, fiecare ceată fiind dornică să încânte pe toți cei prezenți.

Bucuria pe care am simțit-o în noaptea de Ajun trebuia împărtășită, așa că,  în timpul celor trei zile de Crăciun, fiecare ceată a pornit la colindat prin satele și orașele țării. Din zori și până seara, tinerii au veselit în curțile și casele gazdelor pe cei prezenți, dar nici aceștia nu s-au lăsat mai prejos, omenind pe fiecare cetaș cu ce aveau ei mai bun. Primind colindătorii după cum spune colindul: „Colindând pe lângă masă / Să iasă răul din casă / Să rămâie binele / Să trăiască gazdele”, gazdele au făcut loc în căminele lor luminii, tot răul fiind alungat prin cântecele străbune rostite cu atât entuziasm și bucurie.

Crăciunul înseamnă căldură, lumină, comuniune și, nu în ultimul rând, bucurie, resimțită de fiecare în parte când colindele răsună și când totul în jur pare că are un farmec aparte, amintind că, acum mai bine de 2000 de ani, Domnul Iisus Hristos S-a pogorât, din iubire, într-o iesle sărăcăcioasă, primind de bunăvoie chipul umilinței ca pe noi să ne mântuiască, așa după cum spune colindul: „Pe Fiul în al Său nume, / Tatăl L-a trimis în lume, / Să se nască / Şi să crească, / Să ne mântuiască”.

Mădălina Cucu, Organizația Tinerilor din Sibiu, studentă, anul III,
Facultatea de Litere și Arte, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu




Crăciun în tinda Raiului, descoperit de tineri la Mănăstirea Oașa


În fiecare an, la granița dintre cer și pământ, Pruncul Sfânt Se naște într-un cadru binecuvântat de glasurile curate ale tinerilor și ale părinților de la Mănăstirea Oașa. Așezată în proximitatea Lacului Oașa, acest așezământ reprezintă un loc învăluit într-o taină divină, o oază de liniște, ascunsă în Munții Șureanu. Este locul în care îți regăsești adevăratul sine și, totodată, în care te afunzi în pâlpâiri mântuitoare.

În secolul al IV-lea, Sfântul Ierarh Proclu al Constantinopolului lansează în lumea vremelnică de atunci un gând cuprinzător: „Dar sărbătorile creștinilor sunt sfinte și mai presus de fire, și cu adevărat izvoare și comori ale mântuirii”. Iată că, după veacuri ce au fost cufundate în zări, ne găsim într-o vreme a negării, în care este manifestată o fugă de trecutul plin de tradiții, de cine suntem noi cu adevărat. Acum, mai mult ca niciodată, este momentul în care trebuie să Îl slăvim pe Mântuitorul și să dovedim că suntem vrednici de lacrimile sângerii ce ne-au adus nădejdea vieții veșnice. Din această dorință a ancorării în iubire, s-a născut în noi dragul de a fugi, în prag de sărbători, acolo unde Domnul nostru coboară pentru a ne oferi o fărâmă de Rai, căci seara de Ajun nu este, nici mai mult, nici mai puțin, decât dulceața luminii veșnice: „Am observat că fiecare colindă e o poartă a Cerului, dar nu o poartă închisă, ci o poartă deschisă, și prin fiecare colindă intri în Rai și Raiul intră în tine” (Arhim. Iustin Miron, Mănăstirea Oașa, jud. Alba).

Acolo, unde până și troienele de zăpadă scânteiază necontenit în lumina veșniciei, tinerii găsesc un refugiu. Din zori de zi și până în miez de noapte, ei împletesc slujbele cu treburile mănăstirești. În orice familie, Crăciunul vine cu pregătiri, iar mănăstirea nu se abate de la acestea. Astfel, fiecare tânăr ajută cum poate și trăiește din zbuciumul întâlnit în orice casă înainte de Nașterea Domnului Sfânt. Însă, bătălia se dă pentru locurile limitate conferite pregătirii sălii de Crăciun. Acolo se întâmplă magia: bradul ales cu dibăcie este învrednicit cu podoabe confecționate manual, mesele sunt decorate și încărcate cu bucate iar întregul cadru devine o iesle a Nașterii sfinte.

În prag de sărbătoare, slujba de Priveghere este urmată cu îndârjire de colindatul starețului și a obștii, gazde ale cetei de colindători adunați din diferite colțuri ale țării. Anul acesta, Centenarul a fost marcat prin prezența unui grup de vestitori din iubita Basarabie, fapt ce a întărit în sufletul fiecăruia unitatea neamului românesc. „Hristos Se naşte, slăviţi-L!”. Din hainele străbunilor și de pe chipuri luminate de făclii aprinse se aud glasuri de slavă ce dau viață unor colinde înduioșătoare. Fiecare grup încântă „gazda” pe rând și, timp de mai bine de cinci ore, întreaga suflare adună bucurie în fiecare colțișor al sufletului. Obștea călugărilor de la Mănăstirea Oașa, dar și cea a maicilor Mănăstirii Țețu, colindă duios, ancorându-ne în tinda Raiului.

În dimineața de Crăciun, întreaga ceată de colindători se adună în Casa Domnului, slujind într-un suflet Sfânta Liturghie. După unirea tainică a omului cu Divinitatea, grupurile pornesc la colindat spre îmbucurarea oamenilor. Timp de trei zile, țara mustește în veselie și binecuvântare, căci ce e mai frumos decât a împărtăși cu celălalt măcar o fărâmă din trăirea ta și de a-i aduce mai aproape de Pruncul Sfânt: „Când se colindă, în mijlocul colindărilor și prin colindări vine Dumnezeu în casele oamenilor” (Ierom. Pantelimon Șușnea, Schitul „Sfântul Ioan Evanghelistul”, Găbud, jud. Alba).

Toate trăirile pe care un suflet le poate simți în zilele taberei de Crăciun nu pot fi redate prin cuvinte, așa că, în încheiere, vreau să vă lansez invitația sinceră de a face cunoștință cu acest colț de Rai care a devenit „acasă” pentru mine și pentru mulți alți tineri. Haideți să gustați din dulceața unui loc binecuvântat și să vă transpuneți în suflet fiecare privire blândă pe care o veți regăsi la Mănăstirea Oașa. Și, mai mult decât atât, haideți să ne lăsăm pătrunși de colinde, de conținutul lor, de viața din ele!

Poplăcean Iuliana Cornelia, Organizația Tinerilor din Sibiu, elevă, clasa a XII-a E,
Colegiul Național „Octavian Goga” din Sibiu