ACUM
   Marţi, 17 septembrie 2019   23°C in Alba Iulia
Actualitatea eparhială
Biroul de presă

Tabăra Națională „Părintele Teofil Părăian”, organizată la Mănăstirea Oașa

20 Aug 2019
15:27

În perioada 9-18 august 2019, la Mănăstirea Oașa, s-a desfășurat Tabăra Națională „Părintele Teofil Părăian”, care a reunit 200 de tineri din întreaga țară. Acțiunea a fost organizată de Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Alba Iuliei și Mănăstirea Oașa, fiind intitulată „Satul meu, icoana mea”. Tinerii au încercat să se integreze în programul Mănăstirii prin participarea zilnică la Sfânta Liturghie, la slujbele dedicate Postului Adormirii Maicii Domnului, la activitățile gospodărești (ascultări), la conferințe, dialoguri duhovnicești și activități de cunoaștere.

În mijlocul tinerilor au fost prezente personalități de marcă ale vieții religioase și culturale din România, dintre care amintim pe domnul Costion Nicolescu, teolog şi etnolog, doctor în teologie la Institutul de Teologie Ortodoxă „Saint Serge“ din Paris şi cercetător la Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti, domnul conf. univ. dr. Sebastian Moldovan, cadru didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Șaguna” din Sibiu, părintele conf. univ. dr. Jan Nicolae, cadru didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia, și domnul conf. univ. dr. Avram Fițiu de la Universitatea de Științe Agricole din Cluj-Napoca. Problematica satului a fost abordată din perspective diferite: a frumuseții și bogăției tradițiilor populare, dar și a soluțiilor concrete pentru salvarea lui în secolul XXI.

De asemenea, tinerii prezenți în tabără au vizionat filme documentare despre tradițiile românești, realizate de etnologul Iosif Ciunterei, cunoscut cu numele de „Iosif de pe coclauri”. Tinerii au legat prietenii, redescoperind valorile perene ale satului românesc și puterea simplității. Experiența acesta i-a îmbogățit sufletește, fiind o ocazie de a se apropia mai mult de Dumnezeu și de valorile satului românesc. În dorința de a evidenția câteva dintre cele petrecute în cadrul taberei, doamna prof. Carmen Mihaela Jinariu și voluntarii pe care i-a coordonat ne-au făcut cunoscute câteva dintre impresiile participanților:

Cele zece zile petrecute în inima munților, la Oașa, ne-au oferit șansa să ne integrăm în programul Mănăstirii, să participăm la slujbe, la ascultări, dar și să întâlnim oameni minunați. Invitații care au conferențiat ne-au vorbit despre tradițiile de odinoară, despre firescul și simplitatea vieții de la țară, despre cât de importantă e comuniunea dintre noi și despre datoria noastră de a fi buni români, oriunde ne-am afla. Cadrul natural, de o frumusețe rară, ne-a ajutat să ne deconectăm de viața agitată de la oraș și să ne bucurăm de liniștea pădurii, a munților și a lacului. Sunt sigură că experiența trăită la Oașa și învățăturile cu care am plecat de acolo sunt o temelie solidă în a descoperi și a prețui mai mult istoria țării noastre și frumusețea ei” (Ioana Oana, Organizația Tinerilor din Sibiu).

Pentru mine, Tabăra Națională de la Oașa a fost un prilej de liniștire și conectare duhovnicească profundă cu Dumnezeu și cu cei apropiați, veniți la Mănăstire. Ascultarea împletită cu rugăciunea sunt cheia pentru a dobândi o stare de spirit ce cu greu poate fi regăsită în mediile de viață cu care ne-am obișnuit la oraș. «O oază de frumos, de viață, de oameni minunați, de autentic, de Rai»; așa aș descrie ceea ce nu se poate pune în cuvinte, ci numai trăit în tabăra de la Mănăstirea Oașa” (Bogdan Olariu, București).

La Mănăstirea Oașa, simți că viața cotidiană capătă un conținut al firescului în care trecerea timpului nu mai reprezintă un factor de stres. Intri într-o rânduială prin care ai răgazul să te privești mai mult în interior. Slujbele, ascultările, conferințele, discuțiile pe care le-am purtat cu ceilalți participanți, toate au fost activități pe care le-am simțit ca având sens. Zilele petrecute aici au reprezentat o reechilibrare sufletească și o reevaluare a sinelui. Liniștea, pacea, reuniunea cu Dumnezeu și natura mi-au oferit acea odihnă și împlinire sufletească ce în zbuciumul vieții de zi cu zi tind să se piardă. Cred că ceea ce lipsește de multe ori în societate este faptul că oamenii nu mai știu cum să fie împreună, să se bucure laolaltă. Trăiesc în comunitate, dar nu și în comuniune; or la Oașa tocmai asta încearcă să ne învețe părinții. Cu puțină atenție, stăruință și voință putem să ajungem la acea liniște și bucurie lăuntrică pe care le căutăm în viața de zi cu zi” (Vlad Furmuzel, București).

Într-o lume care se desacralizează din ce în ce mai mult, Mănăstirea Oașa este locul unde oamenii simt iubirea nemasurată a lui Dumnezeu revărsându-se asupra tuturor. Totul la Oașa vorbește despre slava Creatorului și despre cât de minunate sunt căile Lui. Tinerii sunt însuflețiți de o trăire vie, autentică, de o bucurie sfântă ce deschide porțile Raiului. Odată ce pășești în acest loc, simți că timpul se suspendă; nu mai există trecut și viitor, ci un prezent continuu, al veșniciei. Grijile lumești sunt abandonate, fiind înlocuite de râvna după Dumnezeu, după Adevăr, după frumos. Experiența pe care am trăit-o la Mănăstirea Oașa mi-a definitivat viziunea asupra iubirii față de semeni, dar mai presus de toate, m-a făcut să o simt. Prieteniile care se nasc acolo dezvăluie acele inimi curate, pline de bunătate, aflate într-o continuă devenire duhovnicească. Oașa înseamnă pentru mine o călătorie lăuntrică ce are drept capăt descoperirea lui Dumnezeu, înseamnă dragoste, comuniune și sublim, dar și dovada vie că putem să făurim Paradisul în inimile noastre” (Ioana Bobeică, București).

În această tabără, nu numai că am aflat ce înseamnă satul românesc, datinile și frumusețea țăranului autentic de la conferențiarii invitați, dar am și văzut un flăcău (Iosif Ciunturei) care încearcă să arhiveze ceea ce a mai rămas din glia noastră, glia aceea unde pământul era cea mai frumoasă iubită, cel mai blând copil... La Oașa am devenit cu toții frați și copii ai aceleași țări unde te simțeai egal cu toată lumea, indiferent de domeniul din care am venit fiecare. Activitățile avute împreună ne-au legat prieteniile, iar la sfârșit e cu atât mai greu să accepți că e gata tabăra și trebuie să te întorci la viața ta cotidiană. Aștept cu nerăbdare alte tabere în care să mă redescopăr și să-mi reîntâlnesc prietenii de aici” (Ioana Maria Candrea, Liga Studenților din Timișoara); „Oașa nu e un loc, ci o stare. Pe viitor, sper să fac și în viața mea personală un program frumos: o Liturghie după Liturghie, o prelungire a programului taberei de la Oașa” (Lavinia Olteanu, Botoșani).

Biroul de Presă al Arhiepiscopiei Ortodoxe a Alba Iuliei