ACUM
   Luni, 30 martie 2020   3°C in Alba Iulia
24 cuvinte despre viaţa duhovnicească
Actualitatea religioasă
Redacția Radio

24 cuvinte despre viaţa duhovnicească

03 Jun 2014
17:38
„Unii se minunează cum de mulţi dintre creştini nu iubesc pe Hristos. De fapt, a iubi pe Hristos nu înseamnă altceva decât a păzi poruncile Lui, după cum a zis: „Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este cel ce Mă iubeşte”. Prin urmare, cel ce nu păzeşte poruncile Lui şi spune „Iubesc pe Hristos” nu săvârşeşte adevărul. Creştinul care nu-l slăveşte pe Dumnezeu prin făptuirea rânduielilor lui şi prin păzirea poruncilor lui, nu este cu nimic mai prejos decât cei ce nu cred în Hristos, dacă nu cumva este mai rău decât aceia.”

La Editura Doxologia a apărut lucrarea „24 de cuvinte despre viaţa duhovnicească”, autor Sfântul Simeon Noul Teolog. Traducerea din limba greacă veche, introducerea şi notele sunt realizate de Ieromonahul Lavrentie Carp. Numărul cuvintelor care alcătuiesc lucrarea de faţă este în strânsă dependenţă de cel al literelor alfabetului, cu care începe fiecare secţiune în parte, nu sunt cuvântări orale, ci expuneri sistematice pe diferite subiecte anunţate în subtitlu. Par a fi o prelucrare a unor cuvinte rostite, a unor învăţături sistematizate, dar, în acelaşi timp, spontane. Părinţii athoniţi care au editat textul au afirmat că aceasta este o lucrare teoretică ce concentrează toată învăţătura Sfântului Simeon, spre deosebire de Cateheze, care sunt texte spontane, fireşti, vii, consemnând probleme de fiecare zi.

Pentru a sesiza originalitatea şi importanţa operei Sfântului Simeon Noul Teolog, ne atrage atenţia traducătorul, trebuie să înţelegem că nu a avut intenţia formulării unei teologii sistematice despre lucrarea necreată a Duhului în viaţa creştinului. Însă, ea a marcat un moment de cotitură în teologia bizantină şi a constituit un semnal care atrăgea atenţia asupra impasului legat de formalismul şi instituţionalismul care deveniseră prevalente în viaţa bisericii.

O voce precum cea a Sfântului Simeon Noul Teolog a reuşit să amendeze practicile curente din viaţa bisericii şi să aducă în atenţie modul autentic de vieţuire creştinească moştenit prin tradiţie, încă din perioada apostolică. Prin intermediul misticii simeoniene, se pregăteşte terenul pentru revigorarea duhovnicească ce avea să se declanşeze şi să se răspândească odată cu mişcarea isihastă din secolul al XIV-lea.

Suntem îndemnaţi prin această lucrare să ieşim din lume prin neîntâmpinarea faţă de lucrurile materiale, iubire de arginţi, slavă deşartă şi să ne scârbim de toate câte sunt urâte de Dumnezeu. Să ne folosim numai de cele necesare pentru a trăi, cu care mintea noastră nu se desfată şi pentru care inima nu simte plăcere.

Sunt două mari lupte pentru orice suflet cinstitor de Dumnezeu. Prima - a dobândi harul Sfântului Duh, căci nu se poate să atingi calea mântuirii dacă n-ai dobândit harul tainic al Sfântului Duh. Iar a doua, care este chiar mai grea – a nu fi deposedat după aceste multe sudori şi osteneli.

Conform spuselor Sfântului Simeon, vrednic de Dumnezeu este cel deschis, adevărat, blând, bun, compătimitor, milostiv, îndelung răbdător, care suferă răul, iubitor de oameni. Omul nu poate să fie astfel dacă nu ajunge mai întâi în părtăşie cu firea lui Hristos prin credinţa în Hristos. Aşa încât, cine nu este astfel ori n-a crezut în Hristos, ori rămâne necredincios prin părerea că crede. Iar cel ce crede, fie a devenit astfel, fie se sârguieşte să ajungă aşa.

În ultimul cuvânt suntem rugaţi să punem ca temelie la clădirea virtuţilor, binele smereniei, apoi, cu luptele bunei credinţe, să ridicăm casa cunoştinţei tainelor lui Dumnezeu şi să fim cuprinşi de lumina dumnezeiască şi să vedem pe Dumnezeu cu ochiul curăţit al inimii cât este cu putinţă nouă, care suntem oameni, şi să fim introduşi în tainele mai desăvârşite ale împărăţiei cerurilor.

Sfântul Simeon afirmă că oamenii se nasc ca să slăvească pe Dumnezeu, ca o fire cuvântătoare şi cunoscătoare şi singura din toată zidirea văzută care poate să-L înţeleagă pe Creator, să-L mărească şi să-I mulţumească.

De asemenea, ni se spune că oamenii se nasc ca să moară din cauza ostenelii puse înaintea lor în locul acesta în care s-au născut după dumnezeiască sentinţă şi să se odihnească de osteneala şi de durerile lor, în nădejdea învierii şi a vieţii neîntristate, fără de lipsă şi care nu se destramă. Deşi Hristos Se osteneşte în ei, dar ei, fiind neputincioşi, rabdă multă osteneală numai pentru a-L ţine pe Hristos.

Deci, nu ar trebui să presupunem că am venit în lumea aceasta din pântecele maicii noastre ca să ne bucurăm de lume. De-ar fi fost aşa n-ar mai fi murit omul. Ci a fost adus mai întâi ca să existe, iar în al doilea rând, ca să crească şi în aşezare sfântă şi cuvenită lui Dumnezeu prin povăţuirea întru dreptate.

Cartea „24 Cuvinte despre viaţa duhovnicească”, autor Sfântul Simeon Noul Teolog poate fi cumpărată de la magazinul online Doxologia, de la librăriile Doxologia, precum şi de la celelalte librării din Iaşi şi din ţară.

Sursa: doxologia.ro [http://http://www.doxologia.ro/viata-bisericii/prezentare-de-carte/24-cuvinte-despre-viata-duhovniceasca]