ACUM
   Duminică, 08 decembrie 2019   -1°C in Alba Iulia
Pomenirea Sfântului Apostol Iuda fratele Domnului şi a Sfântului Paisie cel Mare
Actualitatea religioasă
Redacția Radio

Pomenirea Sfântului Apostol Iuda fratele Domnului şi a Sfântului Paisie cel Mare

19 Jun 2014
11:37
Sfântul Apostol Iuda a fost unul din cei doisprezece Sfinţi Apostoli ai lui Hristos, trăgându-se din seminţia lui David şi a lui Solomon. Acest Sfânt Iuda se numeşte Iuda al lui Iacov - adică fratele lui Iacov cel numit fratele Domnului el este numit astfel în Faptele Apostolilor, iar de Matei şi Marcu este numit în Evanghelii Tadeu şi Levi, rudă fiind a Domnului nostru Iisus Hristos după trup. Sinaxarul spune că este fiu al dreptului Iosif logodnicul, din o căsătorie anterioară, iar alţii spun că ar fi văr al Domnului Hristos. Sfântul Iuda a vestit Evanghelia în Mesopotamia şi la neamurile cele de lângă hotarele Iudeii şi în cetatea Edesei. Apoi, după ce s-a dus în părţile Araratului, întorcând mulţime de popor de la înşelăciunea idolească la Hristos, a fost prins de închinătorii la idoli şi, după ce l-au muncit mult, l-au spânzurat pe un lemn în chip de cruce. Şi fiind străpuns cu săgeţi de cei necredincioşi, şi-a sfârşit nevoinţa şi alergarea sa, şi a trecut la Hristos Dumnezeu, ca să-şi ia cununa cea veşnică a răsplătirii apostoleşti la ceruri.

Tot astăzi este pomenit şi Sfântul Paisie cel Mare, care a trăit în Egipt. Originar din Egipt, a fost crescut în credinţa lui Hristos de către părinţii săi. Când era mic, un înger al Domnului l-a luat de mână însemnând viaţa aleasă ce avea să o petreacă. Paisie a fost tuns de tânăr în monahism de către cuviosul Pamvo, primind de la acesta ascultarea de a nu vedea trei ani faţă de om, stând numai cu capul în jos. Datorită vieţii sale, adeseori, vorbea împreună cu Hristos, iar, odată, când se ruga în chilie, i s-a arătat Hristos împreună cu doi îngeri, Căruia i-a spălat picioarele precum odinioară Avraam şi i le-a sărutat, şi după ce a băut acea minunată apă, a început să vieţuiască cu îngerii, căci trăind în trup, s-a ridicat deasupra acestei vieţuiri, având luminarea harului şi hrană cerească. Astfel, a ajuns la cea mai înaltă culme a nevoinţei, primind şi darul facerii de minuni. La adânci bătrâneţi, a plecat în pace la Hristos Domnul.