ACUM
   Marţi, 19 noiembrie 2019   5°C in Alba Iulia
Pericolele utilizării mijloacelor media pentru viaţa duhovnicească a monahilor
Cuvântări ocazionale ale IPS Irineu
Cancelaria eparhială

Pericolele utilizării mijloacelor media pentru viaţa duhovnicească a monahilor

11 Sep 2019
11:09
În acest început de veac și de mileniu nou, suntem martorii unei evoluții accelerate a tehnicii computerizate și a digitalizării radicale a activității umane. Poate că nicio altă invenție nu a reușit să schimbe atât de profund viața omului precum noile mijloace media și rețelele de socializare on-line. Deși acestea dau impresia unei comunicări libere și deschise, totuși această comunicare este, de fapt, una artificială și sterilă, mai mult însingurând oamenii decât unindu-i, așa cum demonstrează cercetătorul american Brian Primack de la Universitatea din Pittsburgh.

Cu tot aportul lor, fiind un produs exclusiv al lumii acesteia, noile media promovează atitudini mundane precum distracția, plăcerea și vorbirea deșartă. Astfel îți pierzi starea duhovnicească, rămânând într-o cugetare lumească ce alungă harul și te lasă gol sufletește. Atât creștinul, cât și monahul, care sunt conștienți de chemarea lor, fug de aceste mijloace care cauzează instabilitate, indisciplină și irosirea timpului, căci noile media captivează atenția omului, făcându-l să piardă noțiunea timpului. Viața duhovnicească autentică află stabilitate și odihnă în rugăciunea liturgică și personală, în viețuirea evanghelică și în concentrarea pe „singurul lucru de trebuință” (cf. Lc. 10, 42). Numai așa monahii pot fi „lumină pentru mireni”, după expresia Sfântului Ioan Scărarul.

Un mijloc important de comunicare ce folosește tehnica digitală este telefonul mobil care, îmbogățindu-se treptat cu alte funcții, permite conectarea la internet și la rețelele de socializare, obținând astfel statutul de „telefon inteligent”. Observăm, cu durere, că telefonul ne fură din timpul pe care ar trebui să-l folosim ca să ne rugăm, să citim Biblia, să contemplăm. Precum spunea un călugăr athonit, pentru noi, monahii, metanierul trebuie să fie unicul telefon mobil. Din păcate, cei din cinul monahal care se folosesc excesiv de telefonul inteligent, de laptopuri și de tablete nu mai pot rămâne în solitudine și isihie. Navigând pe internet, sunt plonjați într-o lume plăcută, care răspunde permanent la dorințele și pasiunile noastre.

Poate că ați spune că prin mijloacele media și prin rețelele de socializare, te pui ușor în legătură cu alții, îi mângâi și le faci bine, îi ajuți. Însă, precum precizează teologul Jean-Claude Larchet, „acest tip de comunicare a ajuns, de fapt, un surogat al comuniunii, care, în realitatea sa spirituală, se întemeiază pe părtășia la un același Trup și un același Duh, în sânul unei comunități concrete”. Monahul contemporan nu are nevoie de o identitate virtuală pentru a comunica cu lumea, chiar și în dorința de a face misiune. Armele lui trebuie să rămână cele duhovnicești: rugăciunea pentru sine și pentru lume, tăierea voii și asceza. Sfântul Paisie Aghioritul afirmă: „Monahul nu trebuie să aibă ca scop să prezinte o evoluție lumească. Aceasta este ocară pentru monahism”.

Înțelegem, firește, că pentru nevoile administrative ale mănăstirii se folosesc mijloace tehnice specifice, dar nu înseamnă că fiecare monah trebuie să aibă acces la acestea cauzându-și căderea în ispită. Irosindu-și timpul prin folosirea excesivă a rețelelor de socializare (facebook, instagram, twitter, whatsapp, linked.in ș.a.), monahul (monahia) dovedește lipsă de maturitate spirituală și de discernământ. Înlocuind duhul filocalic cu duhul lumesc pe care-l consideră sporire sau progres, se diminuează efortul ascetic, pravila zilnică, ascultarea primită sau rucodelia și chiar timpul de odihnă. Pe scurt, e afectat străvechiul principiu monastic: Ora et labora! (Roagă-te și muncește!).

Viețuitorilor în cinul monahal li se cer: vigilență sau trezvie, renunțare, detașare și isihie, care contribuie la strunirea puterilor sufletești și conferă o stabilitate interioară. Dacă noile media cauzează neliniște, insatisfacții și temeri, întreținând poftele și patimile tulburătoare pentru suflet, „liniștea exterioară aduce liniștea lăuntrică, pacea sufletului, și este condiția absolut necesară pentru lucrarea duhovnicească fină”, precum ne spune Sfântul Paisie Aghioritul. Nicio clipă să nu uităm cuvintele Avvei Arsenie: „De ce ai ieșit?”, adică să ne întrebăm de ce am venit la mănăstire. Să nu ne permitem ca, prin mica fereastră a ecranului, să ne întoarcem în lumea pe care am părăsit-o prin ușa cea mare. Să ne ferim ca nu cumva să devenim, prin tehnologia digitală, homo connecticus, îndepărtându-ne de Dumnezeu, de aproapele nostru și de noi înșine, și îndreptându-ne către lumea degradată și trecătoare.
        † IRINEU
        Arhiepiscop al Alba Iuliei



* Comunicare susținută în cadrul Sinaxei stareților, starețelor, egumenilor și duhovnicilor din Mitropolia Ardealului, desfăşurată la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” Izvorul Mureșului, în data de 10 septembrie 2019.