14 Septembrie 2019
De Praznicul Înălțării Sfintei Cruci, Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei, a fost prezent în mijlocul obștii monahale de la Mănăstirea Lupșa, protopopiatul Câmpeni, cu prilejul hramului acestui așezământ monastic. În ajunul sărbătorii, Ierarhul nostru a oficiat slujba Vecerniei mari, după care a rostit un cuvânt duhovnicesc despre Sfânta Cruce. În ziua Praznicului, Ierarhul nostru, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur și a rostit cuvântul de învățătură în altarul de vară din incinta așezământului.
Adresându-se numeroșilor credincioși prezenți, Întâistătătorul Eparhiei noastre a spus: „În pelerinajul nostru pământesc spre patria cerească, să nu neglijăm osteneala noastră pentru mântuirea sufletului și pentru cucerirea Împărăției. Sfântul Nil Sinaitul spunea: «Vai, celui leneș. Va căuta vremea pe care a întrebuințat-o rău și nu o va mai afla». Este bine să ne îndreptăm mintea și voința spre Dumnezeu și principiile Sale și El ne va da o inimă nouă, iar la sfârșit, cununa slavei. De aceea, Hristos Domnul, știind că viața noastră este o luptă și o cruce, zice fiecăruia: «Fii credincios până la moarte și îți voi da cununa vieții»”.
Situată pe Valea Arieșului, între orașele Câmpeni și Baia de Arieș, Mănăstirea „Înălțarea Sfintei Cruci” de la Lupșa reprezintă una dintre cele mai vechi așezăminte monahale din Transilvania. Conform unui document publicat la Blaj, biserica de lemn a Mănăstirii a fost ridicată în anul 1429, fiind ocrotită de Sfântul Ierarh Nicolae. Locașul de cult a fost întemeiat de către monahii care sihăstreau în Munții Apuseni și care se aflau în strânsă legătură cu Mănăstirea Peri din Maramureș, precum și cu alte vetre monastice din Bucovina, de unde proveneau majoritatea cărților de cult.
Prima restaurare a locașului de cult a fost consemnată în anul 1694. De asemenea, tot din același an datează o inscripție în limba latină, identificată în Sfântul Altar, ce reprezintă prima atestare documentară a bisericii. Aflată pe lista locașurilor care urmau să fie distruse la jumătatea secolului al XVIII-lea de către generalul Bukow, biserica avea să fie salvată ca urmare a intervenției insistente a Episcopului greco-catolic Petru Pavel Aron, originar din localitatea Bistra. Astfel, generalul Bukow, distrugător a peste 150 de mănăstiri și schituri din Transilvania, a cruțat biserica de lemn de la Lupșa, urmând să dărâme, însă, chiliile dimprejurul locașului de cult.
Datorită presiunilor antiortodoxe, Mănăstirea a fost desființată în jurul anului 1820, viețuitorii fiind alungați de către autoritățile habsburgice. În anul 1832, locașul de închinare avea să fie reactivat ca biserică parohială, aflându-se până în anul 1948 în posesia Bisericii Unite. De asemenea, între anii 1948-1992, locașul de cult a aparținut parohiei ortodoxe din localitate. Între anii 1975-1978, în timpul păstoririi Episcopului Emilian Birdaș, biserica s-a aflat într-un amplu program de restaurare, urmând ca locașul de cult să fie resfințit în anul 1980, prilej cu care a primit hramul „Înălțarea Sfintei Cruci”.
În anul 1991, la solicitarea credincioșilor, așezământul monahal a fost reînființat. De asemenea, începând cu anul 1993, în curtea Mănăstirii au fost ridicate o nouă stăreție, altarul de vară, precum și noul paraclis ce poartă hramurile „Adormirea Maicii Domnului” și „Cuviosul Siluan Athonitul”. Din anul 1998, vatra monahală a Mănăstirii Lupșa se află sub oblăduirea părintelui arhimandrit Melhisedec Ungureanu.
