Marți, 12 martie 2024, s-au împlinit 16 ani de la trecerea la cele veșnice a ieromonahului Lazăr Țabra, unul dintre cei mai iubiți duhovnici care au viețuit în mijlocul obștii monahale a fostului Schit „Sfântul Lazăr” din Alba Iulia. Ieromonahul Lazăr a văzut lumina zilei pe 19 iulie 1926, fiind originar din județul Sibiu. A absolvit cursurile Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca în anul 1955, înscriindu-se, un an mai târziu, la Institutul Teologic Ortodox de Grad Universitar din Sibiu.
Și-a manifestat, încă din tinerețe, dorința de a fi păstor într-o parohie, unde să poată săvârși cu râvnă slujirea preoțească. Astfel, la data de 22 septembrie 1962, a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Ortodoxe Henig (județul Alba), unde a slujit timp de 12 ani. În tot acest timp, a fost alături de comunitatea de credincioși, păstorindu-i cu dragostea părintească. Apoi, din 1974, a fost paroh în localitatea Valea Largă, vreme de două decenii. Părintele s-a îngrijit de sufletele enoriașilor și, împreună, au ctitorit noul locaș de închinare la sfințirea căruia a participat și Părintele Patriarh Teoctist.
Începând cu anul 1994, a fost preot slujitor la Altarul Catedralei arhiepiscopale din Alba Iulia. Peste cinci ani, i s-a încredințat slujirea sfântă la Schitul „Sfântul Lazăr” din Alba Iulia. Aici, a primit tunderea în monahism, demarând edificarea unei noi biserici și a unui corp de chilii. Misiunea preoțească pe care a îndeplinit-o cu dăruire jertfelnică a împletit-o cu darul poetic. Versurile încărcare de har, scrise în stil popular, cuprind bogăția de sentimente sfinte legate de viața duhovnicească a creștinilor, de viața țăranului român și de pitoreasca glie străbună.
Întreaga existență a părintelui Lazăr a fost asemenea unei poezii scrise cu degetul lui Dumnezeu în viața Bisericii și a credincioșilor, pentru că pe părintele „îl durea enorm iubirea”, așa cum se exprima chiar sfinția sa. Soborul de maici alături de care a conviețuit și toți cei care l-au cunoscut au încredințarea că el liturghisește acum cu sfinții în ceruri. Iubitul duhovnic Lazăr Țabra s-a stins din viață pe 12 martie 2008. A fost condus spre locul de odihnă veșnică de către un impresionant sobor de clerici și un număr imens de credincioși și oameni de cultură care l-au cunoscut și l-au prețuit pentru activitatea sa misionar-pastorală depusă în slujba Bisericii lui Hristos.
Roadele vieții sale duhovnicești au devenit evidente mai ales la marile sărbători, când foarte mulți credincioși din județul Alba, dar nu numai, căutau să ajungă la mănăstire, să fie aproape de părintele Lazăr. Îndrumările sale pline de har și înțelepciune ghidau, astfel, nu numai viețile nevoitorilor mănăstirii, ci și pe ale credincioșilor care veneau la acest așezământ monahal. Bunul duhovnic acorda o atenție deosebită tinerilor seminariști și studenților teologi care doreau să înțeleagă, în mod practic, aspectele vieții de slujitor al Bisericii. De multe ori, întâlnirile cu tinerii urbei se transformau în adevărate seri duhovnicești, unde profundele cuvinte ale părintelui Lazăr Țabra se împleteau armonios cu poezii și cântece religioase.
Foto: Arhiva Editurii Reîntregirea
