Aflarea moaștelor Sfântului Cuvios Dometie cel Milostiv de la Râmeț

Dis-de-dimineață, începând cu ora 6:00, au fost săvârșite Ceasurile III, VI și IX, continuând cu Vecernia. În paralel cu slujba din biserica mare a mănăstirii, la mormântul Sfântului Dometie, trei bărbați vrednici, apropiați ai mănăstirii, au început să sape. La sfârșitul Vecerniei, către ora 10:00, cei doi ierarhi au fost întâmpinați de soborul de slujitori, de mulțimea de călugărițe și de credincioșii veniți în număr mare să îl cinstească pe Sfântul Dometie.

După cuvenita închinare săvâr­șită în biserica mare a mănăstirii, soborul de arhierei, preoți, diaconi, monahi, monahii și credincioși s-a îndreptat către cimitirul mănăstirii, aflat în incintă, nu departe de biserica veche, atestată documentar în anul 1377. În sunetul clopotelor, maicile, purtând prapori, cruce, ripide și cățui, au deschis procesiunea, mergând în urma lor diaconii, preoții, apoi cei doi arhierei, iar în spatele lor psalții și mulțimea de credincioși. Pe fețele tuturor se citea bucuria.

La momentul în care soborul de slujitori a ajuns la mormântul Sfântului Dometie, pământul era deja dat la o parte, asemenea și lespezile așezate deasupra trupului sfântului. Cu mare grijă au coborât în mormânt pr. Oliviu Botoi, consilier cultural al Arhiepiscopiei Alba Iuliei, și arhim. Antonie Kătinean, duhovnic al Mănăstirii Râmeț. Mai întâi a fost scos din mormânt cinstitul cap al sfântului, care a fost primit în mâini de Înaltpreasfințitul Părinte Laurențiu. Capul a fost sărutat cu evlavie de Părintele Mitropolit și așezat pe o tavă, fiind acoperit cu un ștergar. Înaltpreasfințitul Părinte Laurențiu l-a oferit apoi spre sărutare Înaltpreasfințitului Părinte Irineu. Rânduiala a continuat cu scoaterea din mormânt a celorlalte fragmente de sfinte moaște care au fost așezate într-o raclă de lemn special confecționată.

Ucenicii Sfântului Dometie cuprinși de bucurie duhovnicească

În aceste momente de mare bucurie duhovnicească, am întrezărit câteva chipuri de monahi și monahii vizibil emoționați la vederea cinstitelor moaște. Aproape de locul de slujire, a stat așezat în scaunul cu rotile, cu epitrahilul pe grumaz, unul dintre ucenicii de chilie ai Sfântului Dometie, părintele protosinghel Filotei Stoica, bătrânul ascet ce ocrotește cu rugăciunile sale obștea Râmeților și pelerinii ce ajung aici. Cu chipul blând, senin, cu privirea asemenea unui copil, plin de bucurie, buzele sale se mișcau a rugăciune.

În balconul chiliilor din fața mormântului Sfântului Dometie, le-am observat pe maica Anastasia Ghibu și pe maica Xenofonta Cojocaru, ambele ucenice ale sfântului mult nevoitor. Ele erau niște copile atunci când Cuviosul Dometie le-a primit în mănăstire. Acum, ajunse la vârsta senectuții, erau profund emoțio­nate de evenimentul la care luau parte. Maica Xenofonta, foarte bolnavă fiind, s-a rezemat de balustradă și toată slujba a plâns de bucurie. Părintele său duhovnicesc era de acum cinstit de toată lumea ca sfânt. Maica Anastasia, călugăriță mult rugătoare, sora maicii proinstarețe Ierusalima Ghibu, cuprinsă de bucurie, încă de dinainte de slujba de la mormânt, a început să le amintească celor prezenți despre darul facerii de minuni pe care Sfântul Dometie l-a primit de la Dumnezeu. Avea fața luminoasă, împlinită. Avea bucuria că sfințenia părintelui său, de care era de mult încredințată, a ajuns să fie recunoscută în mod oficial de către Biserică.

Aflarea cinstitelor moaște

După săvârșirea rânduielii de la mormânt, maicile și soborul de slujitori au pornit înapoi, în procesiune, spre biserica mare a mănăstirii. Toată valea Geoagiului răsuna acum de sunetul clopotelor și al cântărilor, care vesteau bucuria aflării moaște­lor apostolului moților. Racla de lemn în care au fost așezate sfintele moaște a fost purtată în procesiune de patru preoți, iar cinstitul cap al Sfântului Dometie a fost ținut în mâini de Înaltpreasfințitul Părinte Irineu. Ajunși în biserică, moaștele Cuviosului Dometie au fost așezate pe o masă, în naos. Strana a cântat troparul sfântului de trei ori, timp în care cei doi arhierei au cădit cinstitele moaște. Solemnitatea a fost încheiată prin rostirea cuvântului de învățătură al Înaltpreasfințitului Părinte Irineu, chiriarhul eparhiei. Înaltpreasfinția Sa a amintit câteva dintre virtuțile cu care și-a împodobit viața Sfântul Dometie, îndemnându-ne pe toți cei prezenți să ne facem următori prin faptă ai vieții acestui plăcut al lui Dumnezeu, a Sfântului Cuvios Dometie cel Milostiv de la Râmeț.

Tot în aceeași zi, a fost desemnată o comisie de către Înaltprea­sfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei, care s-a ocupat de spălarea sfintelor moaște. Cu acest prilej, am putut constata ce cu­loare frumoasă au moaștele Sfân­tului Dometie. Ele sunt galben-maronii, fiind asemănătoare chihlimbarului, trăsătură specifică moaștelor sfinților isihaști.

O întâmplare minunată

Deși prognoza meteo anunțată prevedea o vreme rece și ploioasă, în acea zi Dumnezeu ne-a binecuvântat, prin mijlocirea Sfântului Dometie, cu o vreme însorită, mult mai caldă decât în cele precedente. Toți cei prezenți am avut parte de o atmosferă de primăvară, în care cântul psalților se împletea cu cel al păsărelelor, care și ele căutau să aducă laudă lui Dumnezeu și Sfântului Dometie, cel care de multe ori în viața sa, cu dragostea-i bine cunoscută, s-a îngrijit ca și necuvântătoarele să fie hrănite. Mare mi-a fost uimirea atunci când m-am întors la București și, pe drum, ieșind din orașul Alba Iulia, am constatat că împrejurimile, județele Sibiu, Vâlcea și Argeș, erau acoperite de zăpadă. Atunci am realizat mai bine cât de mare a fost binecuvântarea Sfântului Dometie asupra tuturor celor ce au participat la deshumarea cinstitelor sale moaște. Cu toții am fost martori ai acestei întâmplări minunate. Prin rugăciunile Sfântului Dometie, vremea geroasă de iarnă s-a preschimbat în vreme caldă de primăvară.

Moștenirea duhovnicească a Sfântului Dometie

Sfântul Cuvios Dometie cel Milostiv a fost cel în jurul căruia s-a dezvoltat la Mănăstirea Râmeț o adevărată școală a rugăciunii, cu oameni care au ajuns la mari măsuri duhovnicești. Astfel, în timpul Sfântului Dometie, viețuia în apropierea Mănăstirii Râmeț, într-o chilie pust­nicească, părintele Arsenie Praja, un ieromonah care fusese închinoviat la Râmeț în perioada în care mănăstirea avea obște de călugări. Acest părinte, prin smerenia și nevoințele sale pustnicești, a primit de la Dumnezeu darul rugăciunii și al înainte-vederii.

Cel mai apropiat ucenic al Sfântului Dometie a fost părintele Varsanufie Știrban, care avea atâta nevinovăție încât lupii, în preajma lui, se îmblânzeau și mâncau din palmele sale. După mai mulți ani de la moartea protosinghelului Varsanufie s-au făcut niște lucrări de renovare la mormântul său și au fost nevoite maicile să îl dezgroape. Atunci au găsit osemintele lui frumos mirositoare și galbene ca ceara, trăsături pe care le au sfintele moaște. Sub locul în care a fost îngropat Cuviosul Varsanufie s-au găsit și alte oseminte mai vechi, ale unui monah ce s-a nevoit în trecut la Mănăstirea Râmeț. Culoarea acestora era albă și nu răspândeau bună mireasmă, arătându-se astfel într-un mod foarte evident faptul că trupul părintelui Varsanufie a fost preaslăvit de Dumnezeu după trecerea la cele veșnice. La finalizarea lucrărilor, trupul părintelui a fost înhumat în același loc din cimitir, lângă mormântul Sfântului Dometie.

Tot în aceeași perioadă, a viețuit la Strungari, într-o chilie a Mănăstirii Râmeț, fratele Ioan David, pust­nic ce avea darul rugăciunii, al îna­inte-vederii și al facerii de minuni. Acesta a fost ucenic apropiat al Cuviosului Varsanufie. Despre el mi-a spus schimonahul Mamant, de la Chilia „Sfântul Gheorghe”-Colciu, care l-a cunoscut și a ucenicit pe lângă el, următorul cuvânt: „Am cunoscut mulți părinți cu viață sfântă aici în Sfântul Munte Athos, dar la măsura sfințeniei fratelui Ioan, pe nimeni!”

Sub îndrumarea Sfântului Cuvios Dometie de la Râmeț a viețuit și mama sa, monahia Filotimia Manolache. Cu puțin timp înainte de adormirea sa în Domnul, petrecută în anul 1989, maica Filotimia și-a anunțat ucenica de chilie că Sfântul Dometie i s-a arătat și a înștiințat-o că va pleca la Domnul. S-a pregătit cum se cuvine, s-a spovedit, a participat la Sfânta Liturghie și s-a împărtășit cu preacuratele și de viață făcătoarele taine. Apoi s-a întors la chilie și i-a mărturisit ucenicei sale că Sfântul Dometie îi mulțumește pentru grija pe care a avut-o față de ea și că o va pomeni permanent pentru jertfa sa. Și-a luat rămas-bun, apoi s-a mutat cu pace la cereștile lăcașuri. Despre această monahie, Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul i-a spus maicii proinstarețe Ierusalima Ghibu că, după adormirea sa în Domnul, s-a înălțat ca un heruvim la cer.

Acestea sunt doar câteva exemple de mari nevoitori ai Mănăstirii Râmeț care au fost povățuiți de Sfântul Cuvios Dometie cel Milostiv. Această școală a rugăciunii continuă și astăzi, existând părinți și maici care au ucenicit pe lângă marele nevoitor și care, prin filiație duhovnicească, au moștenit harismele duhovnicului lor. Amprenta spirituală a Sfântului Dometie continuă prin părinții și maicile care au dus mai departe tradiția rugăciunii, rânduiala monahală, învăță­turile sfântului și, cel mai important, dragostea și milostenia față de cei în nevoie, virtuți definitorii în viața Sfântului Cuvios Dometie cel Milostiv de la Râmeț.

Sursă: Răzvan Mihai Clipici / Ziarul Lumina