În Duminica a cincea din Postul Mare, închinată Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare, în biserica ce poartă hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din parohia Albac, protopopiatul Câmpeni. Comunitatea credincioșilor din această comună de pe valea Arieșului Mare este păstorită de către vrednicul părinte Gavriil Trifa.
În cuvântul de învățătură, Arhipăstorul nostru le-a vorbit celor prezenți despre prilejul extraordinar de pocăință și de conștientizare a stării noastre de păcătoșenie pe care ni-l oferă perioada Postului Mare. Înaltpreasfinția Sa a amintit de perioada de exil în Babilon a poporului evreu care era sfâșiat după dorul patriei și nu putea glăsui cântarea Domnului în pământ străin. Asemenea și noi, departe aflându-ne de desfătarea Patriei cerești, trăim cu durere în această vale a plângerii.
„Cu cât omul se îndepărtează mai mult de Dumnezeu, cu atât se complică lucrurile în jurul lui, mai ales pe plan sufletesc, fizic și psihic. De aici se naște întinarea, boala, suferința, încruntarea și zbuciumul. Poate cineva să nu posede nimic, dar dacă Îl are pe Dumnezeu nu-i lipsește nimic, iar altcineva poate să aibă totul, dar dacă nu-L are pe Dumnezeu în sufletul lui se chinuiește. Sfântul Paisie Aghioritul zice: «Otravă gustăm când stăm departe de scumpul Iisus». Acest lucru l-a înțeles Sfânta Maria Egipteanca pe care azi o comemorăm. Întorcând spatele păcatului și diavolului, viața ei s-a schimbat radical și a devenit o eroină, un model superb de pocăință, un model de alianță iubitoare cu Hristos cel răstignit și înviat”.
De asemenea, Părintele Arhiepiscop Irineu ne-a încredințat de faptul că noi, creștinii, avem, însă, un loc în care pregustăm bucuria Raiului gătit nouă, iar acela se află „în biserica părinților și strămoșilor noștri, care este laborator al învierii, sanatoriu duhovnicesc sau antecameră a Împărăției veșnice, prin care curg izvoarele harului, în care ne hrănim cu cuvântul viu al lui Dumnezeu și unde simțim cu adevărat prezența lui Hristos. Astfel, în duhul rugăciunii și cântării liturgice, putem exclama: «În biserica slavei Tale stând, în cer ni se pare a sta»”.
