26 Mai 2017
La inițiativa părintelui profesor universitar doctor Mihai Himcinschi, Decanul Facultății de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia, a avut loc în Aula Magna „Dumitru Stăniloae” o conferință cu privire la clarificarea unor aspecte legate de Sfântul și Marele Sinod din Creta susținută de către părintele profesor universitar doctor Viorel Ioniță, o autoritate consacrată teologic și care argumentează și explică necesitatea implicării vizionare a Bisericii Ortodoxe, în contextul atâtor provocări la adresa învățăturii de credință. Sfântul și Marele Sinod desfășurat la Academia Ortodoxă din Creta în perioada 16 – 26 iunie 2016 suscită încă de la anunțarea convocării lui păreri contradictorii care, din păcate, s-au coagulat în grupări eterogene, unele centrifugale, altele centripetale, cu tendință schismatică. Cred că este rezonabil să admitem imposibilitatea unui consens absolut în privința receptării acestuia, însă mulțimea de opinii, de atitudini contrastante și unele chiar tendențioase vizavi de acest Sinod și mișcarea lor fără niciun fundament, mai ales în mediul virtual, au creat o atmosferă de confuzie generală.O atare atmosferă se cere deslușită în vederea unei receptări generale, obiective, a Sinodului din Creta, iar prin conferința susținută de către părintele profesor Viorel Ioniță am avut parte de o valoroasă și temeinică prezentare a problematicii acestui sinod. Discursul părintelui s-a caracterizat prin claritate, concizie, coerență, calități atât de necesare unui discurs privitor la acest Sinod în contextul confuziei generale amintite, iar ideile au fost bazate pe documente, fie cele emise de către Sinod, fie altele conexe, ceea ce a conferit expunerii sale obiectivitate și transparență teologică.
Unitatea și claritatea expunerii au fost asigurate de structura logică, prin care părintele Ioniță a reușit o abordare atât punctuală, cât și contextuală a subiectului. Aceste părți sunt: precizările introductive, denumirea Sinodului, lista temelor Sinodului, procesul elaborării, proiectele de texte, rolul Sinaxei Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe, desfășurarea efectivă a Sinodului și receptarea hotărârilor Sinodului. Înțelegerea contextuală a Sinodului fost asigurată de retrospectiva istorică a demersurilor înregistrate secolul trecut pentru convocarea unui Sinod al întregii Biserici, subliniind astfel faptul că acesta este expresia unui deziderat al Bisericii încă din secolul trecut.
În cadrul acestei retrospective, părintele a prezentat succint cele cinci conferințe panortodoxe și temele de discuții ale mult doritului Sinod Panortodox elaborate în cadrul acestora. Informațiile furnizate au fost foarte valoroase pentru înțelegerea diacronică și multilaterală a Sinodului organizat în Creta, astfel încât s-a reușit creionarea unei imagini mult mai ample asupra problemelor și a punctelor de discuție care nu au ajuns la un numitor comun nici în urma Sinodului din Creta (problema calendarului, a dipticelui, a relațiilor cu celelalte confesiuni creștine). Înțelegerea punctuală a subiectului a fost asigurată atât de calitatea părintelui ca membru participant la Sinod și la numeroasele evenimente legate de organizarea lui, dar mai ales de fundamentarea ideilor sale pe documente, pe surse verificabile. Prin aceste clarificări punctuale a urmărit limpezirea unor concepții eronate foarte răspândite care împiedică înțelegerea corectă a caracterului acestui Sinod. O concepție eronată este legată de elementele care refuză Sinodului caracterul de a fi ecumenic invocându-se neparticiparea tuturor episcopilor. Părintele Ioniță a precizat că nu este necesară participarea tuturor episcopilor la un Sinod pentru a fi ecumenic, oferind ca exemplu primul Sinod Ecumenic, desfășurat la Niceea, unde au participat 318 episcopi din aproximativ 1000, câți erau atunci în întreaga lume creștină.
În cadrul conferinței au fost menționate câteva teme prezente pe ordinea de zi a Sfântului şi Marelui Sinod: 1. Diaspora Ortodoxă – fiecare episcop din diaspora rămâne în legătură cu Biserica de care aparține; 2. Autonomia și modul de proclamare – în cazul în care există două Biserici care acordă autonomia în același spațiu, atunci să se ajungă la o hotărâre panortodoxă; 3. Taina Cununiei și impedimentele la căsătorie – Biserica recunoaște căsătoria, unirea dintre un bărbat și o femeie. După tradiția canonică nu sunt permise cununiile intercreștine, însă cu toate acestea, se poate aplica principiul iconomiei după o cercetare cu acrivie de către chiriarhul locului; 4. Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine – cea mai controversată temă și care a nemulțumit pe unii dintre membrii Bisericii pentru că au fost numite unele confesiuni „biserici”. Cuvântul „biserică” a ridicat cele mai multe probleme. Acestea nu au fost numite „biserici” în sens eclesiologic, ci „biserici” din punct de vedere sociologic.
De asemenea, a amintit afirmația Preafericitului Patriarh Daniel care a spus clar că Sinodul din Creta nu are pretenția de a fi unul ecumenic, ci se dorește ca acesta să aibă un caracter pastoral prin care să se ofere răspunsuri pertinente și viabile la provocările lumii contemporane. Prin aceste precizări, părintele profesor a dorit să arate clar faptul că Sinodul din Creta nu poate fi numit ecumenic fiindcă nu a abordat chestiuni ce țin de învățătura de credință, ci doar de necesități pastorale ale Bisericii. Astfel, acuzația larg răspândită că prin acest Sinod s-a încercat schimbarea învățăturii de credință este nefondată și constituie o distorsiune gravă înțelegerii acestuia, fie intenționată, fie nu. Părintele profesor a menționat ferm și fără echivoc faptul că textele discutate și aprobate de Sfântul și Marele Sinod sunt corecte din punct de vedere ortodox și că nu conțin nicio afirmație în contradicție cu învățătura Bisericii.
În concluzie, temele acestui Sinod ar trebui să fie dezbătute la nivel național, în toate Facultățile de Teologie Ortodoxă, și anume la orele de seminar și de curs, la ședințele preoțești organizate de fiecare protopopiat în parte, la serile duhovnicești din perioada posturilor, în cadrul omiliilor și catehezelor din fiecare parohie și, de ce nu, să fie dată această temă ca și subiect de cercetare științifică: licență, disertație și chiar teză de doctorat. Prin toate aceste demersuri pastoral-misionare și printr-o informare generală și obiectivă a tuturor membrilor Bisericii, se vor risipi toate suspiciunile și neînțelegerile legate de acest subiect care bulversează de ceva vreme viața Bisericii.
Asist. Univ. Dr. Răzvan Brudiu
