Mă bucur să fiu astăzi în inima Munţilor Apuseni, unde s-a născut Nicola Ursu, eroul Horea, conducătorul energic al maselor ţărăneşti din Ţara Moţilor. Călcăm pe un loc de legende şi eroi, de oameni care s-au dorit şi s-au simţit liberi în gând şi în faptă.
Mă bucur să fiu astăzi în inima Munţilor Apuseni, unde s-a născut Nicola Ursu, eroul Horea, conducătorul energic al maselor ţărăneşti din Ţara Moţilor. Călcăm pe un loc de legende şi eroi, de oameni care s-au dorit şi s-au simţit liberi în gând şi în faptă. Ţara Moţilor este un pământ românesc mirific, binecuvântat cu frumuseţi şi bogăţii neegalate ale naturii. În mijlocul acestora au trăit şi trăiesc oameni cărora, din vechime, „Doamna Roma le-a dat graiul şi-al ei nume”. Pe această vatră străbună, s-a păstrat flacăra vie a iubirii de Dumnezeu şi de ţară, flacăra dorului de dreptate şi de libertate.
În vremuri vitrege, aici, în leagănul formării lor, pe glia strămoşească, aceşti oameni, moţii, erau consideraţi „toleraţi”. Tot aici, se făceau eforturi pentru ca ei să fie asimilaţi prin distrugerea calităţilor lingvistice de origine laţială, prin impunerea catolicismului, cu totul străin firii românului. De aceea, uneori cerul Apusenilor a fost întunecat de securi şi coase’n luptă, de strigătul de libertate al moţilor, iar pământul acesta cu izvoare cristaline şi codrii verzi de brad a fost înroşit cu sângele lor.
Mulţi au venit peste moţi; unii de obârşie asiatică; alţii, mai de aproape, de prin civilizaţia europeană, atraşi de aurul nostru, de păduri seculare şi de vitele noastre. Li se părea, probabil, că moţii sunt nişte miei în calea lupului, dar au constatat cu uimire că ei sunt aprigi luptători pentru moşia lor, că nimeni şi niciodată nu le poate lua ceea ce le aparţine, adică limba, credinţa, pământul şi demnitatea. Pentru păstrarea acestora, ei au luptat cu tenacitate, fiecare moţ fiind convins că „nu-i totuna leu să mori / sau câine’nlănţuit”.
De câte ori, în Munţii Apuseni, participăm la o slujbă liturgică sau la o festivitate populară, ne reamintim că, sub conducerea călugărului Sofronie de la Cioara, moţii au luptat pentru libertatea conştiinţei religioase. Sub conducerea lui Horea şi a ortacilor săi, aceiaşi moţi şi-au vărsat sângele pentru eliberarea de sub jugul greu al iobăgiei. Mai târziu, sub conducerea lui Avram Iancu, ei au apărat cu eroism ideea naţionalităţii române. Nu putem să nu recunoaştem că sacrificiul de pe Dealul Furcilor al căpitanilor Răscoalei din 1784 a înnobilat sufletele şi a călăuzit generaţiile de luptători români pentru cauza naţională.
Personalităţi din Ţara Moţilor, precum Horea şi Avram Iancu, Cloşca şi Crişan, Axente Sever şi Buteanu, Balint şi Andreica, Corcheş şi Pelaghia Roşu nu au fost numai exponenţi şi eroi ai Munţilor Apuseni şi ai Transilvaniei, ci şi ai întregului popor român. De aceea, istoria şi viaţa moţilor sunt cărţi de căpătâi ale întregului neam românesc. Despre virtuţile alese şi faptele măreţe ale moţilor au scris poeţi şi prozatori precum: Nicolae Bălcescu, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Alexandru Odobescu, Ştefan O. Iosif, Octavian Goga, Liviu Rebreanu, Nicolae Iorga, Ioan Lupaş, Silviu Dragomir, David Prodan, Ştefan Pascu, Mihai Beniuc, Ioan Alexandru şi alţii.
Toţi aceştia au văzut în Munţii Apuseni Olimpul eroic al poporului român. Într-adevăr, tresaltă sufletul tău când zici Munţii Apuseni, munţi ai libertăţii, munţi ai aurului, munţi ai sângelui românesc, munţi ai jertfelor nenumărate şi ai biruinţelor dârze. Locuitorii acestor munţi sunt oamenii stâncilor, ostaşi neînfricaţi ai unui ideal care se va concretiza prin făurirea României de astăzi. Dorinţa moţilor de libertate, spiritul de dreptate şi ura lor faţă de împilare sunt trăiri alese preluate de către generaţiile următoare care nu abdică nicidecum de la principii şi năzuinţe umanitare nobile şi sfinte.
Prin luptele înverşunate ale moţilor împotriva feudalismului, împotriva opresiunii sociale şi naţionale, ei au făcut să crească în toate inimile floarea speranţei în triumful binelui şi certitudinea într-un stat al tuturor românilor, cu drepturi egale pentru toţi. Viaţa, faptele şi jertfa lor ne învaţă că spre a realiza un lucru important şi durabil sunt necesare credinţa tare în Dumnezeu şi dragostea mare pentru neamul tău. Să ne fie clar că numai printr-o continuă mişcare ascendentă spre virtute şi sfinţenie, în sânul Bisericii străbune, noi înţelegem destinul nostru adevărat, ne formăm personalitatea morală și contribuim eficient la prosperitatea spirituală şi materială a societăţii româneşti.
† IRINEU
Arhiepiscop al Alba Iuliei
(Cuvânt rostit la ediţia a XXII a Târgului Lemnarilor din Munţii Apuseni, comuna Horea, 26 august2017) .
