Dragi români de pretutindeni,
Sunteţi, în aceste zile, la Alba Iulia, în anticul Apoulon al dacilor lui Decebal, care se închinau lui Zalmoxis şi credeau în nemurire. Sunteţi în anticul Apulum al romanilor lui Traian căruia îi datorăm pătrunderea creştinismului prin ostaşii creştini aduşi aici de el din Palestina (Legiunea V Macedonica). Această credinţă creştină a dăltuit sufletele strămoşilor după chipul lui Hristos şi a rodit, prin veacuri, mănăstiri şi biserici, datini şi colinde, martiri şi eroi. Această credinţă creştină a rodit Legea strămoşească, aceasta fiind modul nostru de a fi, de a exista în cetatea de munţi şi văi a Carpaţilor.
Aici, pe pământul Bălgradului medieval, a călcat domnitorul Mihai Viteazul devenind „Restitutor Daciae”, prin unirea celor trei Ţări Române de pe teritoriul fostei Dacii. Aici au călcat luptătorii pentru libertate religioasă şi pentru drepturile noastre legitime: Cuviosul Sofronie de la Cioara, Horea, Cloşca şi Crişan şi Avram Iancu care a zis: „Ultima mea voinţă, unicul dor al vieţii mele este să-mi văd naţiunea mea fericită”. La Alba Iulia s-a hotărât, la 1 Decembrie 1918, unirea tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească şi a tuturor teritoriilor locuite de ei cu România.
E un mare privilegiu să fim locuitorii acestui spaţiu carpato - danubiano - pontic numit de Alexandru Vlahuţă „România pitorească”. Pe acest pământ străbun au trăit, de-a lungul vremii, voievozi viteji, oameni luminaţi şi mulţi sfinţi ştiuţi şi neştiuţi. De aceea, putem simţi energiile etnice care ţâşnesc din glia românească stropită cu sânge şi cu lacrimi. Acestea ne penetrează, stimulând entuziasmul nostru dinamic pentru slujirea acestui neam născut, nu făcut creştin. Un întreg cortegiu de strămoşi veghează de sus cu iubire asupra destinelor noastre.
În acţiunile pe care le întreprindem pentru însănătoşirea morală şi prosperitatea economică şi culturală a societăţii româneşti, noi nu putem fi eficienţi decât dând dovadă de credinţa puternică a înaintaşilor noştri. Această credinţă a constituit pentru ei, în timpuri vitrege, scut de apărare şi steag de biruinţă. În perioada stăpânirii habsburgice, ţăranii români strigau într-un glas: „Pentru credinţa strămoşilor noştri suntem gata să suferim şi lanţuri şi închisoare, dar Legea noastră nu o vom lepăda”. Sacrificiul multora a călăuzit generaţiile de luptători români pentru cauza naţională.
Sunt sigur că toţi care v-aţi adunat la acest Congres nu faceţi deosebire între certificatul de naştere ca români şi certificatul de botez ca creştini. De aceea, apreciez zelul patriotic şi perseverenţa în eforturile de promovare a spiritualităţii româneşti. De la dumneavoastră învăţăm ce înseamnă să fii român, să-ţi ardă inima pentru „tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul”. De la dumneavoastră învăţăm, ca de la marele pedagog şi om politic Spiru Haret (†1912), că „Patria nu este numai pământul din care scoatem rente. Patria o face şi limba şi istoria, şi religia şi tradiţiile”.
Să nu vă descurajaţi, să nu credeţi că nu merită să vă osteniţi, chiar dacă nu vedeţi mari schimbări pe plan politic, economic şi social. Sunteţi aluatul cel bun din Evanghelie, care va face să crească frământătura românească. Să fiţi încredinţaţi că există o aritmetică divină, prin care puţinul nostru plus harul lui Dumnezeu este egal cu un miracol ce poate întrece toate aşteptările noastre. Dimpreună cu Sfântul Apostol Pavel vă zic tuturor: „Orice aţi face, lucraţi din toată inima, ca pentru Domnul şi nu ca pentru oameni, ştiind că de la Domnul veţi primi răsplata moştenirii” (Col. 3, 23-24).
Har, pace şi binecuvântare de la Dumnezeu!
† IRINEU
Arhiepiscop al Alba Iuliei
Cuvânt rostit la deschiderea Congresului Spiritualităţii Româneşti, ediţia a XXI-a, Alba Iulia, 29 noiembrie, 2017.
