2 Decembrie 2017
Cu prilejul Zilei Naționale a României, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Irineu a celebrat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în Catedrala Reîntregirii din Cetatea Marii Uniri, după care a oficiat slujba de Te-Deum pe esplanada din fața acestui edificiu eclesial – simbol al neamului nostru românesc. Cu multă bucurie în suflet, dar și cu emoție sfântă, numeroși credincioși din toate colțurile țării și de peste granițele acesteia au luat parte la sfintele slujbe, aducând mulțumire lui Dumnezeu pentru toate binefacerile revărsate asupra poporului român, de-a lungul timpului. Cu această ocazie aniversară, Părintele Arhiepiscop Irineu a adresat un vibrant cuvânt românilor sosiți la Alba Iulia. În finalul cuvântării sale, Înaltpreasfinția Sa a spus: „Sufletul neamului nostru a fost prigonit, prins şi judecat la moarte pe cruce. Drumul crucii spre Golgota a fost greu, iar răstignirea noastră între tâlhari a fost chinuitoare şi ruşinoasă. Acest suflet a fost îngropat în bezna temniţelor umede. Dar, cu toate acestea, puterile neamului românesc n-au putut fi zdrobite pentru totdeauna. După secole, vine uraganul ce risipeşte minciuna şi omoară nelegiuirea, făcând să învie dreptatea şi libertatea. S-a cutremurat pământul românesc al Transilvaniei, catapeteasma împărăţiilor a crăpat, porţile iadului s-au zdrobit, sufletul neamului a înviat în strălucire dumnezeiască, iar păzitorii temniţelor au orbit de puterea luminii. Aceasta s-a petrecut la 1 decembrie 1918, ziua biruinţei noastre veşnice, înfăptuirea României Mari. Se cuvine să fim recunoscători Bunului Dumnezeu, Care ne-a aşezat aici, în acest paradis etnic. Suntem singurii care, de două mii de ani, nu ne-am clintit şi toţi vecinii noştri ne-au găsit în aceste ţinuturi. Suntem singurii care nu ne-am inventat şi n-am împrumutat credinţa, ci Dumnezeu ne-a plămădit ca popor creştin, trimiţându-l pe pământul Daciei pe Sfântul Apostol Andrei. Istoria milenară ne-a arătat că toţi aceia care, indecent, aventuros sau circumstanţial, au încercat să maculeze, licenţios, destinul acestui popor, au plătit, mai curând sau mai târziu, ireconciliabil, tragic şi inexorabil. La această sărbătoare naţională, să-i mulţumim Celui-Preaînalt în biserici şi mănăstiri, pentru modul providenţial în care a lucrat în sânul Neamului românesc. Datori suntem să ne ridicăm la acea simţire înaltă care a însufleţit pe bravii noştri înaintaşi ce ne-au lăsat o scumpă moştenire: România întregită”.
