17 Mai 2014
Duminică, 18 mai, în cea de a V-a duminică după Paşti numită a „Samarinencii”, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfinţilor Mucenici Petru, Dionisie, Paulin şi Teodot.
Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Irineu al Alba Iuliei va fi prezent în această duminică din perioada Penticostarului, în mijlocul obştii monahale de la Sânmărtinul de Câmpie, protopopiatul Târgu-Mureş. Ierarhul nostru va târnosi biserica Mănăstirii cu hramul „Adormirea Maici Domnului”, va sluji Sfânta Liturghie şi va rosti cuvântul de învăţătură. Această străveche vatră monahală se află sub oblăduirea părintelui stareţ Teodul Libeg.
Părintele stareţ ne-a prezentat un istoric al mănăstirii de la Sânmărtin şi ne-a vorbit despre slujirea Arhipăstorului nostru la această mănăstire:
“Pentru mănăstirea de la Sânmărtin va avea loc un eveniment deosebit şi unic în viaţa ei, şi anume, sfinţirea bisericii mari a Sfintei Mănăstiri de la Sânmărtin care va avea hramul „Învierea Domnului” şi hramul „Adormirea Maicii Domnului”. S-a zidit acest sfânt locaş, într-o veche vatră mănăstirească românească ortodoxă. În Şematismul de la 1842 se spune că în satul Sânmărtin se află o mănăstire zidită în onoarea Sfinţilor Arhangheli, care de când este nu ştim, din lipsă de documente. Deci este clar, dacă ei nu au ştiut, înseamnă că nu în timpul stăpânirii locului de către Biserica Greco-Catolică s-a făcut vatra mănăstirească, ci a fost de foarte mult timp. Documentele şi tradiţia orală spun că prin secolul VII, un călugăr cu numele Martin a vieţuit ca sihastru la poala pădurii de lângă mănăstire şi pentru viaţa lui sfântă oamenii locul l-au numit Sfântul Martin şi de la care s-a dat şi numele localităţii.
Tradiţia scrisă spune că Ştefan cel Mare şi Sfânt, dreptcredinciosul voievod al Moldovei, având necazuri în ţara sa, a apelat la un călugăr sihastru de la mănăstirea Sânmărtin care locuia într-o scorbură, şi care l-a ajutat prin rugăciune să facă linişte în Ţara Moldovei care era ameninţată de unchiul dreptcredinciosului voievod Petru Aron ascuns în Transilvania. Cu rugăciunea acestui sfânt sihastru, ţara Moldovei a dobândit linişte pentru care, sigur că, exact cum s-a întâmplat cu Voroneţul, când găsind pe duhovnicul său Daniel Sihastrul, a ctitorit acolo un lăcaş, şi la Sânmartin a fost ctitorit. Acest lăcaş a fost distrus înaintea anului 1660, pentru că în 1660 a fost adus cu bivolii, de la munte, lăcaşul din lemn care se află acum la mănăstirea Sânmărtin.
Mănăstirea este atestată istoric la 1329, deci este destul de veche şi este reamintită în documente la 1444, unde se vorbeşte de preoţii de la Sânmartin, deci erau mai mulţi. Era o mănăstire cu mulţi vieţuitori. O altă scriere, de la 1685 spune că stareţul cu numele Dumitru de la mănăstirea Sânmartin, a administrat moşia crăiască de la Valea Seacă şi pentru care a primit de la Apafy cel Tânăr care a domnit până în 1691 o icoană pe care era pictat Sfântul Mare Mucenic Dimitrie. Mănăstirea mai este atestată în 1770 şi ea dăinuieşte până la 1873, când ultimul vieţuitor al mănăstirii se retrage fiind forţat de conducerea de atunci a Ardealului şi mănăstirea devine pustie.
Cu aprobarea Sfântului Sinod care a rânduit ca aici să fie viaţă de obşte, de călugări am venit din Moldova în 1990, la mănăstirea Sânmărtin ca să o ridic din temelii. Şi din 1990, aproape de 25 ani, am construit biserica mare cu hramul „Învierea Domnului” şi „Adormirea Maicii Domnului”, apoi am construit o stăreţie după toată rânduiala noastră mănăstirească, am construit un arhondaric, încă un corp de chilii, trei anexe gospodăreşti.
Mănăstirea de la Sânmărtin este cunoscută în toată Transilvania, chiar şi dincolo de hotarele Ardealului şi în străinătate datorită faptului că Maica Domnului a avut grijă cu rugăciunile Ei să ocrotească pe cei care vieţuiesc în această sfântă mănăstire. Noi avem mai multe hramuri. Principalul hram este „Adormirea Maicii Domnului” când toată suflarea din Arhiepiscopie ştie că a venit întotdeauna Ierarhul locului. Noi mulţumim lui Dumnezeu pentru toate rezultatele care le-am avut prin ajutorul dumnezeiesc pe care l-am primit, prin faptul că Dumnezeu a mişcat inimile oamenilor şi au dăruit în mod generos mănăstirii de la Sânmărtin încât s-a putut face ceea ce s-a făcut. Căci, atunci când am venit în 1990, chiar şi bisericuţa de lemn era în paragină şi erau două şoproane. S-a făcut cât s-a putut şi cu fondurile cât s-au pus la dispoziţie la acea vreme.
Biserica mare va fi sfinţită duminică, 18 mai, de Arhiepiscopul Alba Iuliei, Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, însoţit de un sobor de aproape de treizeci de preoţi şi diaconi. Noi invităm pe toţi preoţii care doresc şi care au bunăvoinţă şi pe toţi credincioşii să vină şi să ne bucurăm împreună de prezenţa Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Irineu”.
Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Irineu al Alba Iuliei va fi prezent în această duminică din perioada Penticostarului, în mijlocul obştii monahale de la Sânmărtinul de Câmpie, protopopiatul Târgu-Mureş. Ierarhul nostru va târnosi biserica Mănăstirii cu hramul „Adormirea Maici Domnului”, va sluji Sfânta Liturghie şi va rosti cuvântul de învăţătură. Această străveche vatră monahală se află sub oblăduirea părintelui stareţ Teodul Libeg.
Părintele stareţ ne-a prezentat un istoric al mănăstirii de la Sânmărtin şi ne-a vorbit despre slujirea Arhipăstorului nostru la această mănăstire:
“Pentru mănăstirea de la Sânmărtin va avea loc un eveniment deosebit şi unic în viaţa ei, şi anume, sfinţirea bisericii mari a Sfintei Mănăstiri de la Sânmărtin care va avea hramul „Învierea Domnului” şi hramul „Adormirea Maicii Domnului”. S-a zidit acest sfânt locaş, într-o veche vatră mănăstirească românească ortodoxă. În Şematismul de la 1842 se spune că în satul Sânmărtin se află o mănăstire zidită în onoarea Sfinţilor Arhangheli, care de când este nu ştim, din lipsă de documente. Deci este clar, dacă ei nu au ştiut, înseamnă că nu în timpul stăpânirii locului de către Biserica Greco-Catolică s-a făcut vatra mănăstirească, ci a fost de foarte mult timp. Documentele şi tradiţia orală spun că prin secolul VII, un călugăr cu numele Martin a vieţuit ca sihastru la poala pădurii de lângă mănăstire şi pentru viaţa lui sfântă oamenii locul l-au numit Sfântul Martin şi de la care s-a dat şi numele localităţii.
Tradiţia scrisă spune că Ştefan cel Mare şi Sfânt, dreptcredinciosul voievod al Moldovei, având necazuri în ţara sa, a apelat la un călugăr sihastru de la mănăstirea Sânmărtin care locuia într-o scorbură, şi care l-a ajutat prin rugăciune să facă linişte în Ţara Moldovei care era ameninţată de unchiul dreptcredinciosului voievod Petru Aron ascuns în Transilvania. Cu rugăciunea acestui sfânt sihastru, ţara Moldovei a dobândit linişte pentru care, sigur că, exact cum s-a întâmplat cu Voroneţul, când găsind pe duhovnicul său Daniel Sihastrul, a ctitorit acolo un lăcaş, şi la Sânmartin a fost ctitorit. Acest lăcaş a fost distrus înaintea anului 1660, pentru că în 1660 a fost adus cu bivolii, de la munte, lăcaşul din lemn care se află acum la mănăstirea Sânmărtin.
Mănăstirea este atestată istoric la 1329, deci este destul de veche şi este reamintită în documente la 1444, unde se vorbeşte de preoţii de la Sânmartin, deci erau mai mulţi. Era o mănăstire cu mulţi vieţuitori. O altă scriere, de la 1685 spune că stareţul cu numele Dumitru de la mănăstirea Sânmartin, a administrat moşia crăiască de la Valea Seacă şi pentru care a primit de la Apafy cel Tânăr care a domnit până în 1691 o icoană pe care era pictat Sfântul Mare Mucenic Dimitrie. Mănăstirea mai este atestată în 1770 şi ea dăinuieşte până la 1873, când ultimul vieţuitor al mănăstirii se retrage fiind forţat de conducerea de atunci a Ardealului şi mănăstirea devine pustie.
Cu aprobarea Sfântului Sinod care a rânduit ca aici să fie viaţă de obşte, de călugări am venit din Moldova în 1990, la mănăstirea Sânmărtin ca să o ridic din temelii. Şi din 1990, aproape de 25 ani, am construit biserica mare cu hramul „Învierea Domnului” şi „Adormirea Maicii Domnului”, apoi am construit o stăreţie după toată rânduiala noastră mănăstirească, am construit un arhondaric, încă un corp de chilii, trei anexe gospodăreşti.
Mănăstirea de la Sânmărtin este cunoscută în toată Transilvania, chiar şi dincolo de hotarele Ardealului şi în străinătate datorită faptului că Maica Domnului a avut grijă cu rugăciunile Ei să ocrotească pe cei care vieţuiesc în această sfântă mănăstire. Noi avem mai multe hramuri. Principalul hram este „Adormirea Maicii Domnului” când toată suflarea din Arhiepiscopie ştie că a venit întotdeauna Ierarhul locului. Noi mulţumim lui Dumnezeu pentru toate rezultatele care le-am avut prin ajutorul dumnezeiesc pe care l-am primit, prin faptul că Dumnezeu a mişcat inimile oamenilor şi au dăruit în mod generos mănăstirii de la Sânmărtin încât s-a putut face ceea ce s-a făcut. Căci, atunci când am venit în 1990, chiar şi bisericuţa de lemn era în paragină şi erau două şoproane. S-a făcut cât s-a putut şi cu fondurile cât s-au pus la dispoziţie la acea vreme.
Biserica mare va fi sfinţită duminică, 18 mai, de Arhiepiscopul Alba Iuliei, Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, însoţit de un sobor de aproape de treizeci de preoţi şi diaconi. Noi invităm pe toţi preoţii care doresc şi care au bunăvoinţă şi pe toţi credincioşii să vină şi să ne bucurăm împreună de prezenţa Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Irineu”.
