27 Martie 2018
Duminică, 25 martie a.c., de Praznicul Bunei Vestiri, la Catedrala Mitropolitană din Iași, în cadrul Sfintei Liturghii oficiate de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, înconjurat de un sobor de ierarhi și preoți, a avut loc proclamarea solemnă a canonizării Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei și a Sfântului Gheorghe Pelerinul.
La acest eveniment deosebit și cu o însemnătate aparte pentru Arhiepiscopia Alba Iuliei, a fost prezent și Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, însoțit de un grup de 55 credincioși aflați sub îndrumarea părintelui Dănuț Maniu, unul dintre preoții parohi ai localității Șugag, locul de naștere și în care și-a petrecut prima parte a vieții Sfântul Gheorghe Pelerinul.
Câteva date biografice ale acestui mare nevoitor și iubitor de Dumnezeu le putem afla din Tomosul Sinodal de canonizare: S-a născut în anul 1846, în satul Şugag (astăzi judeţul Alba) din părinţi binecredincioşi, şi, din fragedă vârstă s-a arătat iubitor al rugăciunii, al postirii şi al sfintelor slujbe. După ce a deprins cititul, se ruga zicând Psaltirea, încât a învăţat-o pe de rost. La vârsta de 24 de ani, s-a însoţit, prin Taina Cununiei, cu o tânără credincioasă pe nume Pelaghia, fiind binecuvântaţi de Dumnezeu cu cinci copii. Ca soţ şi tată nu şi-a neglijat deprinderile sale duhovniceşti, împlinind cu şi mai mare evlavie faptele credinţei şi căutând mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui. Fiind milostiv şi lipsit de lăcomie, în toată vremea miluia pe cei săraci, deşi el însuşi trăia în sărăcie. După un pelerinaj în Ţara Sfântă şi la Muntele Athos, s-a dăruit cu totul vieţii duhovniceşti. N-a mai rămas mult în satul său, ci şi-a început călătoria, ca în vremurile apostolice, făcându-se pelerin misionar. Mergea din biserică în biserică unde se ruga aproape toată noaptea, umbla desculţ şi cu capul descoperit, postea şi dădea sfaturi duhovniceşti, mai întâi prin părţile Sibiului, Făgăraşului şi Braşovului, apoi, începând cu anul 1895, în Moldova. El s-a aşezat la Piatra Neamţ, unde a primit o cămăruţă în turnul clopotniţă al Bisericii Sfântul Ioan Domnesc. Acolo, ajungând prin osteneli la desăvârşire, a primit de la Duhul Sfânt darul înainte-vederii şi al vindecărilor, pe care l-a pus în slujba călăuzirii sufletelor pe calea mântuirii, până la sfârşitul vieţii sale, pe care l-a cunoscut dinainte, şi care s-a făcut la praznicul Adormirii Maicii Domnului din anul 1916. Fiind lucrător încercat al rugăciunii şi următor al sfinţilor de odinioară pe calea cea nouă şi vie (Evrei 10, 20), a rămas în memoria vie a Bisericii, în evlavia ierarhilor, a preoţilor, a călugărilor şi a mirenilor ca pildă de iubire jertfelnică, de înfrânare, de smerenie şi de povăţuire duhovnicească.
De menționat este faptul că în rândul pelerinilor șugăjeni s-au aflat și strănepoți ai lui „Moș Gheorgheˮ, așa cum mai era numit Sfântul Gheorghe Pelerinul, în viață mai fiind un singur nepot, Vasile Lazăr, în vârstă de 88 ani. Să avem parte de rugăciunile Sfântului.
Au consemnat:Pr. Dănuț ManiuPr. Mihai Cordea
La acest eveniment deosebit și cu o însemnătate aparte pentru Arhiepiscopia Alba Iuliei, a fost prezent și Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, însoțit de un grup de 55 credincioși aflați sub îndrumarea părintelui Dănuț Maniu, unul dintre preoții parohi ai localității Șugag, locul de naștere și în care și-a petrecut prima parte a vieții Sfântul Gheorghe Pelerinul.
Câteva date biografice ale acestui mare nevoitor și iubitor de Dumnezeu le putem afla din Tomosul Sinodal de canonizare: S-a născut în anul 1846, în satul Şugag (astăzi judeţul Alba) din părinţi binecredincioşi, şi, din fragedă vârstă s-a arătat iubitor al rugăciunii, al postirii şi al sfintelor slujbe. După ce a deprins cititul, se ruga zicând Psaltirea, încât a învăţat-o pe de rost. La vârsta de 24 de ani, s-a însoţit, prin Taina Cununiei, cu o tânără credincioasă pe nume Pelaghia, fiind binecuvântaţi de Dumnezeu cu cinci copii. Ca soţ şi tată nu şi-a neglijat deprinderile sale duhovniceşti, împlinind cu şi mai mare evlavie faptele credinţei şi căutând mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui. Fiind milostiv şi lipsit de lăcomie, în toată vremea miluia pe cei săraci, deşi el însuşi trăia în sărăcie. După un pelerinaj în Ţara Sfântă şi la Muntele Athos, s-a dăruit cu totul vieţii duhovniceşti. N-a mai rămas mult în satul său, ci şi-a început călătoria, ca în vremurile apostolice, făcându-se pelerin misionar. Mergea din biserică în biserică unde se ruga aproape toată noaptea, umbla desculţ şi cu capul descoperit, postea şi dădea sfaturi duhovniceşti, mai întâi prin părţile Sibiului, Făgăraşului şi Braşovului, apoi, începând cu anul 1895, în Moldova. El s-a aşezat la Piatra Neamţ, unde a primit o cămăruţă în turnul clopotniţă al Bisericii Sfântul Ioan Domnesc. Acolo, ajungând prin osteneli la desăvârşire, a primit de la Duhul Sfânt darul înainte-vederii şi al vindecărilor, pe care l-a pus în slujba călăuzirii sufletelor pe calea mântuirii, până la sfârşitul vieţii sale, pe care l-a cunoscut dinainte, şi care s-a făcut la praznicul Adormirii Maicii Domnului din anul 1916. Fiind lucrător încercat al rugăciunii şi următor al sfinţilor de odinioară pe calea cea nouă şi vie (Evrei 10, 20), a rămas în memoria vie a Bisericii, în evlavia ierarhilor, a preoţilor, a călugărilor şi a mirenilor ca pildă de iubire jertfelnică, de înfrânare, de smerenie şi de povăţuire duhovnicească.
De menționat este faptul că în rândul pelerinilor șugăjeni s-au aflat și strănepoți ai lui „Moș Gheorgheˮ, așa cum mai era numit Sfântul Gheorghe Pelerinul, în viață mai fiind un singur nepot, Vasile Lazăr, în vârstă de 88 ani. Să avem parte de rugăciunile Sfântului.
Au consemnat:Pr. Dănuț ManiuPr. Mihai Cordea
