11 Mai 2018
În contextul Anului omagial al unității de credință și de neam și al Anului comemorativ al făuritorilor Marii Uniri, aproape o mie de pelerini din Arhiepiscopia Romanului și Bacăului au participat joi, 10 mai a.c., la cel mai impresionant pelerinaj derulat în inima țării, la Alba Iulia.
Costumați în tradiționalul port popular românesc, specific zonei Oituzului, Cașinului și Măgurii, purtând steaguri tricolore, credincioși de toate vârstele au participat la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala Reîntregirii de Înaltreasfințitul Părinte Arhiepiscop Irineu și Înaltreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ioachim, alături de un impresionant sobor de preoți din cele două eparhii.
În cadrul slujbei, după citirea Sfintei Evanghelii, ierarhul Romanului și Bacăului a rostit un cuvânt despre jertfa ostașilor români de la Oituz, despre munții care au devenit o catedrală naturală, despre curaj, rugăciune și jertfă, fără de care nu ar fi fost posibilă România Mare: Dragi pelerini ne regăsim aici, la Alba Iulia, în Catedrala Reîntregirii, pelerini și credincioși din Țara de Jos a Moldovei, unde s-au însemnat pe lespede de piatră cuvinte memorabile care statornicesc faptul că în ziua de 10 mai poporul român și-a câștigat un loc bine definit în istorie, a menționat Înaltpreasfințitul Ioachim.
Apoi, în cadrul slujbei, cei doi ierarhi împreună cu preoții din sobor au oficiat slujba Parastasului pentru ostașii români care s-au jertfit în luptele de la Mărăști, Mărășești și Oituz, din Primul Război Mondial.
Despre semnificația acestui eveniment, Părintele Arhiepiscop Irineu a adresat un cuvânt celor prezenți, în care a spus următoarele:
Înaltpreasfinția Voastră,
Preacuvioși și Preacucernici Părinți,
Dreptmăritori creștini și pelerini,
A trecut o sută de ani de când poporul român şi-a hotărât destinul, prin actele sale energice şi, în cele din urmă, prin victoriile sale pe câmpul de luptă. După semnarea Tratatului de alianţă cu ţările Antantei şi a Convenţiei militare din 16 august 1916, trupele române declanşează ofensiva victorioasă de-a lungul arcului Carpaţilor. Pe urmă, acest popor a trecut succesiv prin izbânzi şi înfrângeri temporare, suferind ocupaţia puterilor străine care au cotropit două treimi din teritoriul patriei şi capitala țării.
Românii noştri au luptat cu un eroism ce a uluit lumea în marile încleştări de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, văzându-ne, apoi, constrânşi a accepta, în primăvara anului 1918, un tratat de pace umilitor cu Puterile Centrale. În toate aceste momente şi până la decizia de a reintra în luptă, poporul român şi eroica sa armată au demonstrat o uimitoare capacitate de a-şi apăra pământul, dreptatea şi libertatea.
Cu toată superioritatea numerică şi ca forţă militară a marilor puteri adversare cu care a fost confruntată oştirea română în Primul Război Mondial, victoria a fost de partea dreptăţii. Domnul a dat curaj şi tărie ostaşilor români şi a ţinut trează conştiinţa de neam a întregului popor, a cărui solidaritate a fost admirabilă. Apreciind importanţa marii victorii aliate împotriva armatei germane, istoricul Nicolae Iorga afirma: „O mai mare zi pentru lumea întreagă nu se poate”. La sfârşitul războiului, cele patru mari imperii agresive s-au destrămat, edificiul lor, ridicat pe suferinţă şi jaf, s-a prăbuşit, iar suveranii lor şi-au pierdut tronurile.
La 1 Decembrie 1918, poporul român şi-a afirmat voinţa de a trăi liber într-un stat independent şi unitar. Împlinirea idealului naţional secular constituie încununarea luptei noastre îndelungate împotriva unor stăpâniri asupritoare. Atunci, s-au manifestat plenar demnitatea şi forţa noastră morală, izbânda întregii mişcări de eliberare, independenţă şi suveranitate a poporului român. Atunci, la Alba Iulia, cum spune autorul american Milton Lehrer, „s-a încheiat un capitol dureros din istoria românilor transilvăneni, inaugurându-se o eră nouă”.
Noi, românii, am primit mesajul Evangheliei prin Sfântul Apostol Andrei, care a ajuns în Dacia Pontică. Credinţa primită şi împărtăşită de strămoşii noştri a fost o putere uriaşă, care i-a călăuzit pe români, în lunga lor istorie creştină, dându-le statornicie pe glia străbună, geniu creator, omenie, unitate sufletească și spirit de sacrificiu. Puterea lui Dumnezeu s-a arătat mai mare decât ura şi lucrarea potrivnicilor, drept pentru care Sfântul Ioan Iacob Hozevitul de la Neamț zicea: „Când valurile ameninţă / Ca să scufunde luntrea mea, / În tine, sfânta mea credinţă, / Mă sprijinesc de-a pururea”. Prin credință totul este posibil!
Ați venit astăzi la Alba Iulia, „cel mai istoric oraș al neamului românesc”, cum l-au numit bărbații Marii Uniri în discursurile lor. Sunteți aici pe un pământ sfânt, unde, în urmă cu un secol, cei 1.228 de delegați au hotărât, și cei peste 130.000 de români au votat, în unanimitate, unirea Transilvaniei cu Țara Mamă, care înseamnă făurirea României Mari, făurirea României întregite. Acesta este, de fapt, cel mai de seamă eveniment al istoriei românilor din toate timpurile.
Toți împreună am participat astăzi la Dumnezeiasca Liturghie, aducând mulțumiri lui Dumnezeu, Care ne-a ajutat „să se întărească noile hotare ale patriei mărite”, cum se exprima atunci episcopul Miron Cristea. De asemenea, i-am pomenit pe toți înaintașii noștri, care au suferit, au luptat și s-au jertfit pentru realizarea mărețului ideal național. De aici, să mergem la casele noastre cu hotărârea fermă de a da dovadă de un patriotism sănătos, de solidaritate sinceră și de muncă neostenită pentru prosperitatea și fericirea poporului român.
Mulţumesc Înaltpreasfinţitului Părinte Ioachim că ne-a prilejuit o sărbătoare atât de strălucită şi care, în mod cert, va rămâne memorabilă. Prin ceea ce a reuşit să realizeze cu multă trudă, Părintele Arhiepiscop dă dovadă de iubire recunoscătoare pentru Dumnezeu şi de dragoste pentru acest popor născut, nu făcut creştin, şi pentru trecutul său încărcat de glorie. Nu pot decât să-i mulţumesc şi să-l asigur, în continuare, de dragostea mea sinceră şi devotată.
Mulţumesc tuturor, clerici şi mireni, că aţi venit de pe pământul sfânt al Moldovei la Alba Iulia, cetatea gloriei lui Mihai Viteazul, că să vă puteţi da bine seama în ce fel a rodit sângele vărsat pe câmpurile de luptă ale acelor binecuvântate meleaguri. A rodit miraculos atunci când a bătut „ora astrală a României”, cum spune profesorul Ioan-Aurel Pop, Preşedintele Academiei Române. Golgota s-a transformat în Înviere, jertfa în măreaţă binecuvântare şi în biruinţă, încât putem înţelege cu adevărat câtă dreptate a avut Psalmistul David când a zis: „Cei ce seamănă cu lacrimi, cu bucurie vor secera” (Ps. 125, 5).
Să fiţi siguri că împreună cu noi au fost duhurile tuturor martirilor şi eroilor care, prin secole, s-au jertfit pentru neam şi ţara lor, şi sufletele marilor bărbaţi ai nației şi ale elitelor autohtone politice, intelectuale şi religioase. Şi fiindcă noi, aici și acum, în Cetatea Marii Uniri, ne-am situat într-o atmosferă cu nimb de paradis şi am intrat în comuniune profundă cu Biserica triumfătoare, ne-am încărcat de energii etnice. Mintea noastră s-a iluminat, duhul ni s-a înviorat şi am primit adiere de viață nouă, pentru a putea să ne comportăm până la ultima suflare, pe arena României întregite, ca români destoinici şi creştini autentici. Bunul Dumnezeu să ne ajute tuturor!
La finalul slujbei, în semn de prețuire, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a oferit Înaltpreasfințitului Părinte Irineu câteva daruri care să marcheze în mod simbolic întâlnirea de astăzi: o icoană a Sfintei Parascheva, ocrotitoarea Eparhiei, un veșmânt realizat în culorile tricolorului și o plachetă reprezentând România Mare. Evenimentul istoric de azi s-a încheiat cu semnarea de către cei doi ierarhi a unui hrisov, care consemnează pentru generațiile viitoare rostul și locul acestui pelerinaj pentru spiritualitatea și identitatea națională. Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de corul Reîntregirea al Seminarului Teologic din Alba Iulia și de corul Ierotheos al Protopopiatului Onești.
