4 Iulie 2018
Marți, 3 iulie a.c., Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Irineu a vizitat mai multe obiective importante din Chicago (SUA). În prima parte a zilei, Arhipăstorul nostru a vizitat Universitatea din Chicago, una dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ superior privat din lume. Aceasta a fost fondată în anul 1890, de către John D. Rockefeller, activitatea de cercetare și de predare fiind începută în octombrie 1892. De această universitate americană se leagă numele celebrului român Mircea Eliade, unul dintre cei mai cunoscuți specialiști ai istoriei religiei. Începând cu anul 1957 până la moartea sa în 1986, Mircea Eliade a fost profesor titular al catedrei de istoria comparată a religiilor în cadrul Divinity School a Universității din Chicago.
Părintele Arhiepiscop Irineu a vizitat corpul principal al impresionantei clădiri universitare, Swift Hall, unde se află birourile și sălile de curs ale Divinity School. Aici a vizitat sala în care profesorul Mircea Eliade își ținea cursurile și prezenta studenților rezultatele cercetărilor sale originale din sfera religiilor lumii. La etajul al doilea la corpului Swift Hall, se află sala de seminarii Gerard C. Bauer, unde se află portretul lui Mircea Eliade, realizat de către pictorul Alexandru Darida.
Mai departe, Ierarhul nostru a poposit și la mormântul marelui herald al spiritului românesc, Mircea Eliade, aflat în cimitirul OakWoods din Chicago. Aflându-se aici, Înaltpreasfințitul Părinte Irineu a oficiat o scurtă slujbă de pomenire pentru Mircea Eliade și pentru soția sa, Christinel, pe al căror mormânt stă scris: „Nous avons fait un beau voyage”. Gândindu-ne la vasta operă a profesorului român, alcătuită din peste 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică variată, în acest an al Centenarului Marii Uniri, ne amintim un gând exprimat în una dintre lucrările sale: „Noi suntem sau am fost unul dintre puținele neamuri europene care am experimentat contemplația în suferință”.
În continuare, Arhipăstorul nostru a vizitat cea mai înaltă clădire din Statele Unite ale Americii, Willis Tower. Construcția a început în anul 1970 și s-a finalizat in 1973, fiind, vreme de 25 de ani, cea mai înaltă clădire din lume. Anual, peste un milion de turiști vizitează acest obiectiv important, de unde pot admira o panoramă spectaculoasă a întregului oraș.
Aflându-se se în centrul istoric al orașului Chicago, Chiriarhul nostru a vizitat Catedrala ortodoxa greacă „Buna Vestire”. Construită în anul 1910, după modelul arhitectural specific stilului renascentist bizantin, biserica este cel mai vechi locaș de cult al Bisericii grecești din această zonă a Statelor Unite ale Americii. În prezent, în acest loc își are sediul Mitropolia de Chicago a Bisericii Ortodoxe a Greciei.
Toate Bisericile Ortodoxe (Greacă, Rusă, Sărbă, Bulgară, Română ș.a.) realizează o misiune deosebită pe tărâmul american. Prin frumusețea cultului liturgic, prin conservarea unei spiritualități creștine autentice, prin așezarea duhovnicească a credincioșilor ortodocși vizibilă prin viețuirea lor bineplăcută, Ortodoxia repezintă un far luminos de călăuzire spiritual-morală într-o lume degradată, secularizată și supusă unor ideologii diabolice. Cei care caută liniștea și pacea lăuntrică, ajung, de cele mai multe ori, să descopere frumusețile Bisericii Ortodoxe și să se convertească la dreapta credință.
În partea a doua a zilei, făcând un tur cu vaporașul pe râul Chicago, Părintele Arhiepiscop Irineu a admirat frumusețile metropolei americane. Orașul impresionează printr-o fericită combinație de stiluri arhitecturale, în care pot fi admirate deopotrivă clădiri istorice de la începutul secolului al XX-lea, precum și cele mai îndrăznețe proiecte arhitectonice postmoderniste, alcătuite din edificii zgârie-nori ultramodernizate.
O astfel de civilizație modernă, sau chiar postmodernă, este dominată de tehnică. Creştinismul vede în tehnică expresia spiritului creator uman şi a puterii lui de stăpânire asupra naturii, care au fost date omului de Dumnezeu în momentul aducerii lui la existenţă. În creștinism, nu este condamnată tehnica modernă, ci i se oferă o valoare pozitivă, fiind mărturia dominaţiei spiritului asupra naturii.
De asemenea, sunt recunoscute toate uşurările ce le-a adus tehnica vieţii omeneşti şi întreg progresul ce l-a declanşat. Dar creştinismul consideră tehnica drept mijloc, nu scop al vieţii. Ea trebuie să fie în slujba omului şi a societăţii. Nu ea este idealul omenirii, ci numai instrument al idealului. Este nevoie ca efortul tehnic şi ştiinţific să fie dublat de unul spiritual-moral, astfel încât civilizaţia materială modernă să reintre sub măsura omului, în serviciul lui şi sub comandamentele etice superioare.
