8 Septembrie 2018
În ziua praznicului Nașterii Maicii Domnului, Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei, s-a aflat în mijlocul obștii monahale de la Mănăstirea Recea, protopopiatul Târgu Mureș, cu prilejul hramului. În ajunul sărbătorii, Ierarhul nostru a oficiat slujba Vecerniei Mari cu Litie, după care a rostit o meditație duhovnicească despre Născătoarea de Dumnezeu. În ziua praznicului, Arhipăstorul Alba Iuliei, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur și a rostit cuvântul de învățătură.
Adresându-se numeroșilor pelerini, Chiriarhul nostru, reliefând calitatea de mijlocitoare a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a spus: „Să nu ne descurajeze urâciunea care cuprinde astăzi lumea păcătoasă, pentru că Maica Domnului răspândește pretutindeni roua purificatoare a iubirii sale materne, înfruntând cu curaj pe balaurul infernal, pe satana, care și-a extins domnia sa de ură și de moarte. Dacă ura însângerează străzile lumii, dacă păcatul îngheață inimile oamenilor iar omenirea se răzvrătește cu încăpățânare împotriva lui Dumnezeu, să nu disperăm. Să privim spre Hristos, Împăratul veacurilor și spre Preaiubita Sa Mamă. Poetul Ioan Alexandru spunea: «Mama și Pruncul sunt de ajuns / Acest pământ în veci să fie uns». Să fie uns – aș zice eu – cu har, cu pace și cu bucurie, cu speranță și cu milă pentru tot sufletul întristat și necăjit. Această ungere o simțim, astăzi, noi, care ne-am adunat la această mănăstire, pentru a participa la sărbătoarea Nașterii Născătoarei de Dumnezeu. Am adus la picioarele ei nevoile, necazurile, durerile și suspinele noastre, și suntem siguri că ea ne-a văzut și ne-a auzit, mijlocind pentru noi înaintea Altarului Ceresc. Deși se află în mare și nemărginită Slavă, iar îngerii o venerează în cor pe Împărăteasa lor, ea nu ne uită pe noi, sărmanii muritori de pe acest pământ, ci este totdeauna gata să transforme păcatele noastre în iertare, lacrimile noastre în mărgăritare prețioase și zdrobirea inimilor noastre într-o măreață biruință”.
Mănăstirea „Nașterea Maicii Domnului” de la Recea, ridicată în apropierea municipiului Târgu Mureș, a luat ființă în anul 1991, constituind o pecete spiritual-creștină ce se alătură noilor mănăstiri construite în țara noastră. Pe locul actualei vetre monahale s-au aflat, înainte de edificarea locașului de cult, o bisericuță și o clădire administrativă, ambele fiind în fază primară de execuție. Acestea aveau să fie finalizate și finisate într-un timp relativ scurt, urmând ca în anul 1992 să fie construit altarul de vară și clopotnița, în stil rustic românesc. Între anii 1993-1995 a fost ridicată stăreția, corpul de chilii și o casă de oaspeți, alcătuită din două apartamente și o sală spațioasă de conferințe.
Piatra de temelie a noului locaș de cult a fost pusă la data de 24 aprilie 1995, de sărbătoarea Izvorului Tămăduirii, construcția propriu-zisă a bisericii durând din toamna anului 1995 până în vara anului 1996. Între anii 1999-2003, interiorul locașului de cult a fost împodobit cu mozaic de Murano, urmând ca, la 7 septembrie 2003, biserica să fie târnosită de către vrednicii de pomenire, Petru al VII-lea, Patriarh și Papă al Alexandriei și al întregii Africi și Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Ansamblul monahal de la Recea prezintă un caracter rustic românesc, preluând canoanele arhitecturale ale mănăstirilor din zona subcarpatică a Munteniei și ale celor din centrul și nordul Moldovei, cu influențe bizantine și brâncovenești.
Obștea mănăstirii de la Recea se află sub oblăduirea maicii starețe, Stavrofora Cristina Chichernea, care, pe tot parcursul anilor, a contribuit cu dăruire și jertfelnicie la bunul mers al acestui așezământ monahal, aflat sub ocrotirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Adresându-se numeroșilor pelerini, Chiriarhul nostru, reliefând calitatea de mijlocitoare a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a spus: „Să nu ne descurajeze urâciunea care cuprinde astăzi lumea păcătoasă, pentru că Maica Domnului răspândește pretutindeni roua purificatoare a iubirii sale materne, înfruntând cu curaj pe balaurul infernal, pe satana, care și-a extins domnia sa de ură și de moarte. Dacă ura însângerează străzile lumii, dacă păcatul îngheață inimile oamenilor iar omenirea se răzvrătește cu încăpățânare împotriva lui Dumnezeu, să nu disperăm. Să privim spre Hristos, Împăratul veacurilor și spre Preaiubita Sa Mamă. Poetul Ioan Alexandru spunea: «Mama și Pruncul sunt de ajuns / Acest pământ în veci să fie uns». Să fie uns – aș zice eu – cu har, cu pace și cu bucurie, cu speranță și cu milă pentru tot sufletul întristat și necăjit. Această ungere o simțim, astăzi, noi, care ne-am adunat la această mănăstire, pentru a participa la sărbătoarea Nașterii Născătoarei de Dumnezeu. Am adus la picioarele ei nevoile, necazurile, durerile și suspinele noastre, și suntem siguri că ea ne-a văzut și ne-a auzit, mijlocind pentru noi înaintea Altarului Ceresc. Deși se află în mare și nemărginită Slavă, iar îngerii o venerează în cor pe Împărăteasa lor, ea nu ne uită pe noi, sărmanii muritori de pe acest pământ, ci este totdeauna gata să transforme păcatele noastre în iertare, lacrimile noastre în mărgăritare prețioase și zdrobirea inimilor noastre într-o măreață biruință”.
Mănăstirea „Nașterea Maicii Domnului” de la Recea, ridicată în apropierea municipiului Târgu Mureș, a luat ființă în anul 1991, constituind o pecete spiritual-creștină ce se alătură noilor mănăstiri construite în țara noastră. Pe locul actualei vetre monahale s-au aflat, înainte de edificarea locașului de cult, o bisericuță și o clădire administrativă, ambele fiind în fază primară de execuție. Acestea aveau să fie finalizate și finisate într-un timp relativ scurt, urmând ca în anul 1992 să fie construit altarul de vară și clopotnița, în stil rustic românesc. Între anii 1993-1995 a fost ridicată stăreția, corpul de chilii și o casă de oaspeți, alcătuită din două apartamente și o sală spațioasă de conferințe.
Piatra de temelie a noului locaș de cult a fost pusă la data de 24 aprilie 1995, de sărbătoarea Izvorului Tămăduirii, construcția propriu-zisă a bisericii durând din toamna anului 1995 până în vara anului 1996. Între anii 1999-2003, interiorul locașului de cult a fost împodobit cu mozaic de Murano, urmând ca, la 7 septembrie 2003, biserica să fie târnosită de către vrednicii de pomenire, Petru al VII-lea, Patriarh și Papă al Alexandriei și al întregii Africi și Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Ansamblul monahal de la Recea prezintă un caracter rustic românesc, preluând canoanele arhitecturale ale mănăstirilor din zona subcarpatică a Munteniei și ale celor din centrul și nordul Moldovei, cu influențe bizantine și brâncovenești.
Obștea mănăstirii de la Recea se află sub oblăduirea maicii starețe, Stavrofora Cristina Chichernea, care, pe tot parcursul anilor, a contribuit cu dăruire și jertfelnicie la bunul mers al acestui așezământ monahal, aflat sub ocrotirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
