14 Septembrie 2018
În ziua praznicului Înălțării Sfintei Cruci, Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei, a poposit în mijlocul obștii monahale de la Mănăstirea Lupșa, protopopiatul Câmpeni, care și-a sărbătorit hramul. În ajunul sărbătorii, Chiriarhul nostru a oficiat slujba Vecerniei Mari cu Litie, după care a rostit un cuvânt duhovnicesc despre Sfânta Cruce. În ziua praznicului, Ierarhul nostru, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur și a rostit cuvântul de învățătură. La finalul slujbei, preacuvioșii părinți ieromonahi Rafail Barabulă și Sofronie Trifoi, slujitori ai Mănăstirii Lupșa, au fost hirotesiți întru protosinghel.
Adresându-se numeroșilor pelerini, Arhipăstorul nostru, reliefând puterea biruitoare a Sfintei Cruci, a spus: „Moștenitorii Împărăției cerurilor vor fi purtătorii crucii, cărora Hristos le-a promis: «Plata voastră multă este în ceruri» (Mt. 5, 12). Oricare ar fi necazurile și lipsurile, asperitățile și durerile, să fim siguri că dincolo de Golgota încercării este biruința Învierii. Așa a fost pentru români! Dincolo de crucea suferințelor lor multiple a sosit ziua reînvierii noastre naționale. Precum ne încredințează Sfântul Efrem Sirul, în Sfânta Cruce este o putere formidabilă, ea fiind nădejdea celor disperați, limanul celor înviforați și mângâierea celor întristați. Înarmați cu puterea Sfintei Cruci, poporul acesta din Țara Carpatică și din Munții Apuseni a biruit obstacolele, a înfrânt pe dușmanii seculari și a văzut cu ochii împlinirea crezului său legitim, cea mai mare împlinire națională a românilor din toate timpurile, precum spune un ilustru istoric, Președintele Academiei Române”.
Situată pe Valea Arieșului, între orașele Câmpeni și Baia de Arieș, Mănăstirea Lupșa reprezintă una dintre cele mai vechi așezăminte monahale din Transilvania. Conform unui document publicat la Blaj, biserica de lemn a mănăstirii a fost ridicată în anul 1429, fiind ocrotită de Sfântul Ierarh Nicolae. Locașul de cult a fost întemeiat de către monahii care sihăstreau în Munții Apuseni și care se aflau în strânsă legătură cu Mănăstirea Peri din Maramureș, precum și cu alte mănăstiri din Bucovina, de unde proveneau majoritatea cărților de cult.
Prima restaurare a locașului de cult a fost consemnată în anul 1694. De asemenea, tot din același an datează o inscripție în limba latină, identificată în Sfântul Altar, ce reprezintă prima atestare documentară a bisericii. Aflată pe lista locașurilor de cult care urmau să fie distruse la jumătatea secolului al XVIII-lea de către generalul Bukow, biserica avea să fie salvată ca urmare a intervenției insistente a Episcopului greco-catolic al Blajului, Petru Pavel Aron, originar din localitatea Bistra. Astfel, generalul Bukow, distrugător a peste 150 de mănăstiri și schituri din Transilvania, a cruțat biserica de lemn de la Lupșa, urmând să dărâme, însă, chiliile dimprejurul locașului de cult.
Datorită presiunilor antiortodoxe, mănăstirea a fost desființată în jurul anului 1820, viețuitorii fiind alungați de către autoritățile habsburgice. În anul 1832, așezământul monahal avea să fie transformat în biserică parohială, aflându-se, până în anul 1948, în posesia Bisericii Unite. De asemenea, între anii 1948-1992, locașul de cult a aparținut parohiei ortodoxe din localitate. Între anii 1975-1978, în timpul păstoririi Episcopului Emilian Birdaș, biserica s-a aflat într-un amplu program de restaurare, urmând ca locașul de cult să fie resfințit în anul 1980, prilej cu care a primit hramul „Înălțarea Sfintei Cruci”.
În anul 1991, la solicitarea credincioșilor, așezământul monahal a fost reînființat. De asemenea, începând cu anul 1993, în curtea mănăstirii au fost ridicate o nouă stăreție, altarul de vară, precum și noul paraclis, având hramul „Adormirea Maicii Domnului” și „Cuviosul Siluan Athonitul”. Din anul 1998, vatra monahală a Mănăstirii Lupșa se află sub oblăduirea preacuviosului părinte Arhimandrit Melhisedec Ungureanu.
