În data de 14 octombrie a.c., în Duminica a XXI-a după Rusalii, când Biserica noastră face pomenirea Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași, Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei, s-a aflat în mijlocul obștii monahale de la Mănăstirea Subpiatră, protopopiatul Câmpeni, cu prilejul hramului. Chiriarhul nostru, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur și a rostit cuvântul de învățătură. Răspunsurile la sfânta slujbă au fost oferite de către Grupul psaltic Anastasios, condus de către Iustinian-Ioachim Simion.
Adresându-se numeroșilor pelerini, Arhipăstorul nostru a spus: „Pretindem că suntem creștini, dar nu este întru totul adevărat atâta vreme cât nu ne-am schimbat desăvârșit, atâta vreme cât Hristos nu trăiește în inima noastră. Putem avea «tone» de religie dar să nu avem niciun gram de mântuire, dacă nu-L urmăm pe Hristos și dacă nu-I permitem lui Hristos să facă inima noastră «cămara» Sa de recepție. Pe măsură ce înaintăm în timp, asistăm cu durere la o pervertire în masă, fiindcă Hristos nu este ascultat, numele Lui este disprețuit și Evanghelia mântuirii este respinsă. Noi, creștinii, suntem datori să facem inima noastră un «tron» pentru Mirele Divin, asemenea Sfintei Cuvioase Parascheva. Atunci, viața noastră va fi umplută de pace, de farmec și de bucurie senină, iar la capătul călătoriei noastre pe acest pământ Îl vom vedea pe Dumnezeu față către față și pururea cu Domnul vom fi”.
Potrivit tradiției, actuala biserică de lemn a Mănăstirii de la Subpiatră (comuna Sălciua) a fost edificată în anul 1797, pe locul unui locaș de cult mai vechi, cunoscut sub denumirea de „Schitul Maicii Domnului”. Acea biserică avea să fie distrusă de către generalul Bukow în secolul al XVIII-lea, viețuitorii mănăstirii urmând să se refugieze, cu tot cu tezaurul așezământului, într-o peșteră din muntele Bedeleu. Acest detaliu poate fi constatat din inscripția cu litere chirilice și românești, identificată deasupra ușii de la intrare.
În perioada interbelică, așezământul monahal avea să fie transformat în biserică parohială, din anul 1949 devenind filie a parohiei Sălciua de Jos. În ceea ce privește construcția bisericii, un lucru de remarcat este dimensiunea mică a ușii de la intrare, care, fiind foarte joasă, împiedica intrarea prigonitorilor în locașul de cult fiind călare pe cai. Pictura bisericii a fost executată pe pânză, aplicată pe perete, păstrându-se, în prezent, doar cea din Sfântul Altar și de pe catapeteasmă.
Viața spirituală a vetrei monahale de la Subpiatră a fost reconturată începând cu anul 1991, când a fost inițiată ridicarea unui nou lăcaș de cult, precum și a unui corp de chili. Între anii 2000-2001, partea exterioară a bisericii din lemn a fost supusă unui amplu proces de restaurare, în cadrul unui proiect sprijinit de Ministerul Culturii și Cultelor. În prezent, obștea Mănăstirii „Sfânta Cuvioasă Parascheva” de la Subpiatră se află sub oblăduirea maicii starețe, monahia Maria Răfăilă.
