În Duminica a XXII-a după Rusalii, Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei, s-a aflat în mijlocul credincioșilor din filia Silivaș, parohia Vama Seacă, protopopiatul Aiud. Ierarhul nostru, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, a oficiat slujba de târnosire a bisericii cu hramul „Sfântul Serafim de Sarov”, după care a celebrat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur. În cadrul slujbei, la momentul rânduit, diaconul Adrian Maior a fost hirotonit preot pe seama parohiei Șăușa cu filia Sânmărghita, protopopiatul Luduș.
În cuvântul de învățătură adresat credincioșilor prezenți, Arhipăstorul nostru a spus: „Credința în nemurirea sufletului o întâlnim la toate popoarele, din toate timpurile și din toate locurile. Chiar faptul înmormântării, obiceiurile legate de înmormântare și grija pe care o arătăm cadavrelor, trupurilor neînsuflețite, atestă credința noastră în existența și în nemurirea sufletului omenesc. Această credință în existența sufletului după despărțirea sa de trup a izvorât de-a lungul vremii multe superstiții despre stafii, despre strigoi sau despre vampiri. Nemurirea sufletului este tăgăduită doar de o minoritate de oameni, care se află în contradicție cu revelația divină, dar și cu instinctul naturii omenești și cu mărturia istoriei universale. Noi, care credem în existența sufletului și în nemurirea lui, se cuvine să trăim creștinește și să avem convingerea că virtuțile morale pe care trebuie să le lucrăm constituie garanția sigură a intrării triumfale a sufletului nostru în patria cerească, populată de duhurile sau sufletele curate care neîncetat Îl preamăresc pe Dumnezeul Cel viu și nemuritor”.
Satul Silivaș, atestat documentar pentru prima dată în anul 1203, face parte din comuna Hopîrta, fiind situat la 20 km de municipiul Aiud. Începând cu anul 1977 și până la 1 februarie 2002, filia Silivaș a fost arondată parohiei Hopîrta, urmând ca de la această dată comunitatea de credincioși, păstorită la acea vreme de către părintele Nicolae Toancă, să fie rearondată parohiei Vama Seacă. Fiind lipsiți de posibilități materiale, credincioșii din localitate au reușit să ridice, de-a lungul timpului, doar o bisericuță din lemn, care, cu trecerea anilor, s-a deteriorat iremediabil.
Realizând faptul că se impunea edificarea unui nou lăcaș de închinare, noul paroh, părintele Vladimir Beregoi, a înaintat, dimpreună cu dreptslăvitorii creștini, demersurile pentru ridicarea unei noi biserici. Astfel, la data de 16 iunie 2008 a fost așezată piatra de temelie a noului lăcaș de cult, care îl va avea ca ocrotitor pe Sfântul Serafim de Sarov. Biserica a fost zidită între anii 2008-2010, urmând ca, între anii 2011-2013, în timpul păstoririi preotului Emanuel Cășvean, să aibă loc lucrările de tencuire a interiorului și exteriorului lăcașului. Între anii 2015-2017, sub purtarea de grijă a noului paroh, părintele Bogdan Șalariu, s-a realizat pictarea bisericii, executată de către pictorul Eugen Pelmuș din Buzău. De asemenea, în acest an, la împlinirea a unui deceniu de la așezarea pietrei de temelie, a fost renovată fațada lăcașului de cult și s-a montat un nou gard.
Toate lucrările de înfrumusețare a bisericii au culminat cu slujba de târnosire, oficiată de Chiriarhul nostru, Părintele Arhiepiscop Irineu. La finalul Sfintei Liturghii, pentru întreaga osteneală și râvnă de care a dat dovadă în activitatea pastorală, părintele Bogdan Șalariu a fost hirotesit întru iconom. De asemenea, binefăcătorii sfântului lăcaș de închinare au primit din partea Arhipăstorului nostru Diplome de aleasă cinstire.
