Slujba Vecerniei din ziua de Paști, la Catedrala Reîntregirii

28 Aprilie 2019

În ziua Praznicului Învierii Domnului, Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei, a poposit în mijlocul credincioșilor dreptslăvitori din orașul Marii Uniri. Începând cu ora 12.00, la Catedrala arhiepiscopală, Arhipăstorul nostru, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, a oficiat slujba Vecerniei Sfintei Învieri, numită și „a doua Înviere”, și a rostit cuvântul de învățătură. Un aspect inedit al slujbei a fost reprezentat de citirea pericopei evanghelice în mai multe limbi, ca simbol al universalității mesajului divin transmis popoarelor și al propovăduirii Învierii Domnului la toate neamurile pământului. La final, Părintele Arhiepiscop Irineu i-a miruit pe toți cei prezenți și le-a dăruit iconițe, iar copiilor le-a oferit daruri.

Adresându-se numeroșilor credincioși prezenți, Întâistătătorul Eparhiei noastre a spus:

„Bucuria pe care au simțit-o Apostolii, femeile mironosițe și contemporanii lui Iisus, cei credincioși, s-a extins în lumea întreagă și o numim, pe bună dreptate, bucuria Învierii sau bucuria mântuirii. De această bucurie ne împărtășim și noi, acum, care cu entuziasm cântăm în ziua de Paști: «Astăzi prăznuim omorârea morții, sfărâmarea iadului și începătura altei vieți, cea veșnică». Cum să nu ne bucurăm când știm că trupul înviat al lui Hristos, intrat acum în Împărăția cerurilor, a trecut de la existența biologică și pământească la o existență cerească și eternă. El continuă să fie prezent tainic în mijlocul nostru, acum și până la capătul istoriei, prin cuvântul Evangheliei, prin Dumnezeiasca Euharistie și prin slujirea semenului oropsit, lipsit și necăjit care solicită, cu glas sau fără glas, ajutorul nostru.

Dacă răspundem la suspinul acestuia, ne validăm ca fii ai luminii și ai Învierii, pentru că scris este: «Cei ce fac fapte bune vor ieși din morminte întru învierea vieții». Nu pot să nu spun și astăzi că anul 2019 este anul omagierii satului românesc, păstrător de tradiții creștine și de cultură națională. În satele românești s-a păstrat în toată splendoarea creștinătatea ortodoxă sau Legea străbună, bazată pe credința în Cruce și în Înviere. Sătenii noștri sunt aceia care simt că iubirea jertfelnică a lui Hristos Cel răstignit și Înviat este ultimul izvor de lumină, de pace și de bucurie autentică. Iată de ce suntem chemați să urmăm pilda lor de evlavie mai ales astăzi când, în orașele noastre, mulți creștini sunt afectați de seceta spirituală și de răcirea credinței, de oboseala în credință”.


Share