Suveranii României în Țara Moților (în 28 și 29 mai 1919)

A trecut un secol de când paşii Regelui Ferdinand şi ai Reginei Maria au călcat pe străvechile plaiuri româneşti ale Munţilor Apuseni. Primirea auguştilor noştri suverani în Ţara moţilor a fost marcată de defilarea trupelor militare şi de desfăşurarea unui impunător cortegiu etnografic cu pitoreşti costume şi care frumos împodobite. Acel entuziasm popular nu poate fi descris în cuvinte.

Pe tot parcursul petrecerii lor în Apuseni, tunurile de munte trăgeau salve în cinstea suveranilor. Prin satele şi potecile pe unde treceau, ei erau proclamaţi învingători şi eliberatori, încât drumul lor era un adevărat marş triumfal. Atitudinea românilor de aici exprima iubirea sinceră pentru conducătorii lor, pe care-i întâmpinau cu flori, urale, aplauze şi bucurie delirantă.

Locuitorii nobili ai acestui ţinut mioritic erau fericiţi, pentru că, după lupte seculare, erau integraţi acum în marea familie a unei ţări reîntregite. Se bucurau văzându-i cu ochii, foarte aproape de ei, pe stăpânii lor legitimi. Simţindu-se în casa României depline, i-au tratat cu iubire filială ca pe adevăraţii lor părinţi. În „Telegraful Român” de atunci (1919, p. 3) se consemnau următoarele: „Poporul care ieşea în calea perechii regale nu se mai sătura privind pe iubiţii Suverani, de care nu se îndurau să se despartă”.

Regii României Mari au vizitat localităţile: Câmpeni, unde se prind în hora poporului, Vidra de Jos, unde poposesc în casa lui Avram Iancu, şi Abrud, „un frumos orăşel pitoresc”, cum îl descrie Regina. Apoi, au ajuns la Roşia, văzând acolo şteampurile, locul unde se scoate aurul din munţi, se spală şi se colectează. În această „gură de rai”, ei au primit o foarte frumoasă piesă de aur. Impresionat de peisajele splendide şi de oamenii buni, Regele a rostit memorabilele cuvinte: „Pentru Mine şi Regină a fost o mare bucurie de a străbate ţinuturile acestea muntoase, locuite de neamul moţilor, care constituie un sâmbure deosebit în neamul nostru, prin tăria caracterului lui, căci de aici au pornit toate mişcările pentru înfăptuirea visului de acum”. Este vorba despre realizarea idealului de unitate naţională.

Suveranii României au fost uimiţi şi încântaţi de iscusinţa moţilor şi de ingeniozitatea lor în diverse privinţe sau domenii, precum mâncărurile delicioase şi sortimentele de prăjituri oferite de gospodinele de aici. Despre aceste femei din popor, Regina spunea că „sunt foarte simple şi, totuşi, ai senzaţia că ele sunt educate; ele au însă o lipsă de «prétention» care le face foarte plăcute”. Referindu-se la toţi moţii atât de omenoşi, Regina Maria scria în Jurnalul ei: „Desigur că eu îi iubesc pe aceşti oameni”.

Pe lângă arta culinară, ceea ce-i impresiona pe suverani erau şi cusăturile naţionale, costumele populare, cântatul din tulnice, dansul românesc şi nunta ţărănească. Toate acestea reflectau virtuţile locuitorilor din Apuseni: hărnicia, ospitalitatea, optimismul, curajul şi fermitatea. În această privinţă, ziarul „Unirea poporului” (1919, p. 19) ne informează că „Majestăţile Lor au văzut aici pe vestiţii moţi dârzi şi pe voinicoasele moaţe călări”.

La această comemorare este bine să ne reamintim de vechiul dicton „Nihil sine Deo” sub care se desfăşura viaţa cetăţenilor din Regatul României. Suveranii noştri au avut credinţă în Dumnezeu şi iubire de Ţară. Fără aceste două valori – Dumnezeu şi Patria – nu sunt şanse reale de redresare morală şi progres economic. Bătrânul Porfirie din Attica (†1991) spunea: „Viaţa fără Hristos nu este viaţă. Dacă nu-L vezi pe Hristos în toate faptele şi gândurile tale, tu trăieşti fără Hristos”. Capătul unei astfel de vieţi – zic eu – este neantul şi haosul.

De la Regele Ferdinand şi Regina Maria învăţăm că, pentru edificarea materială şi spirituală a ţării noastre, se impune să dăm dovadă de credinţă în Dumnezeu, de iubire faţă de neam şi de muncă creatoare. Dacă vrem belşug şi o reaşezare a lucrurilor, nu trebuie neglijată schimbarea în bine a oamenilor, pentru că e prea multă răutate în societatea actuală. Iar pentru a ieşi din ceaţa în care ne aflăm, noi, românii, trebuie să fim fideli Legii strămoşeşti, iar conducătorii noştri politici trebuie să aibă un caracter nobil, încât fiecare dintre ei să poată mărturisi dimpreună cu „craiul munților” Avram Iancu: „Unicul dor al vieţii mele este să-mi văd naţiunea fericită”.

† IRINEU

Arhiepiscop al Alba Iuliei

(Cuvânt rostit în cadrul Conferinţei „Apusenii și moții la centenar regal”, în Amfiteatrul Școlii de aplicație din Abrud, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la vizita Regelui Ferdinand și a Reginei Maria în Munţii Apuseni, 27-28 mai 2019).

Foto: adevărul.ro