După ce pământul s-a cutremurat, ca semn al biruinţei Mântuitorului Hristos, un înger strălucitor a coborât din cer, a răsturnat piatra grea de la intrarea în mormânt şi a şezut deasupra ei. Sfidând puterile iadului, el stătea acolo ca un gardian al mormântului, după ce, mai întâi, a speriat garda întunecată a duşmanilor.
† IRINEU
PRIN HARUL LUI DUMNEZEU
ARHIEPISCOP AL ALBA IULIEI
Cinstitului nostru cler, cinului monahal şi binecredincioşilor
creştini din Eparhia noastră, har şi pace de la Dumnezeu, iar de la
noi părintească binecuvântare!
Iubiţi fii duhovniceşti,
Hristos a înviat!
La înmormântarea Mântuitorului dumnezeiesc n-a participat niciunul dintre ucenicii Săi, ci numai „femeile care veniseră cu El din Galileea” (Lc. 23, 55). Ele, care au stat cu El când atârna pe cruce, l-au urmat pe Iosif din Arimateea spre mormânt, ca să ştie exact unde va fi îngropat trupul lui Iisus. Ele intenţionau ca, după încheierea Sabatului, să revină şi „să-L ungă cu miresme” (Mc. 16, 1).
Sfinţii Evanghelişti au consemnat numele câtorva dintre evlavioasele femei purtătoare de mir: Maria Magdalena, Ioana – femeia lui Huza, Suzana, Maria – mama lui Iacob cel Mic şi Salomeea (cf. Lc. 8, 2-3; Mc. 15, 40). Toate acestea, Duminică, foarte de dimineaţă, aflându-se în grădina unde era situat mormântul, au primit de la înger vestea că Stăpânul lor a înviat şi, apoi, Însuşi Iisus li S-a arătat, trimiţându-le să binevestească Apostolilor (cf. Mt. 28, 10).
Dreptmăritori creştini,
După ce pământul s-a cutremurat, ca semn al biruinţei Mântuitorului Hristos, un înger strălucitor a coborât din cer, a răsturnat piatra grea de la intrarea în mormânt şi a şezut deasupra ei. Sfidând puterile iadului, el stătea acolo ca un gardian al mormântului, după ce, mai întâi, a speriat garda întunecată a duşmanilor. Îngerul le aştepta pe femei şi, pregătit să le relateze despre Învierea lui Iisus – cum ne spune Sfântul Petru Hrisologul (†450) –, „a rostogolit înapoi piatra, nu pentru a face loc Domnului Care ieşea, ci pentru a arăta lumii că Domnul deja înviase, oferind astfel femeilor credinţa în Înviere”. Ştiind că cei ce-L caută cu stăruinţă Îl vor găsi (cf. Ier. 29, 13), îngerul le-a transmis femeilor acest mesaj: „Nu vă temeţi, că ştiu că pe Iisus Cel răstignit Îl căutaţi; nu este aici, căci S-a sculat precum a zis” (Mt. 28, 5-6). Le inspiră încredere voioasă întru Acela Care nu mai este printre morţi. Ştiind că văzând mormântul gol vor crede, îngerul le mai zice: „Veniţi de vedeţi locul unde fusese pus” (Mt. 28, 6).
După ce le încurajează pe femei şi le arată mormântul gol, îngerul le îndeamnă să se ducă în grabă şi să spună discipolilor Lui „că S-a sculat din morţi” (Mt. 28, 7). Ele sunt chemate să răspândească bucuria Învierii, adică faptul că „Iisus nu este mort şi în mormânt, ci a înviat; El a devenit astfel o cale de înălţare spre nemurire, nu doar pentru El, ci şi pentru noi”, cum ne încredinţează Sfântul Chiril al Alexandriei. Pentru că au venit primele, au fost servite primele, aceasta însemnând o recompensă pentru ataşamentul iubitor manifestat la cruce şi la mormânt. Îngerul le spune să meargă repede, probabil pentru ca ucenicii Domnului, copleşiţi de tristeţe, să primească vestea bucuriei fără întârziere. Ele s-au desprins de mormânt cu frică şi cu bucurie, două sentimente care au grăbit pasul lor şi au adăugat aripi la mişcarea lor. Nu pierd timpul, ci aleargă să transmită ucenicilor cuvântul bun, să-i mângâie cum ele au fost mângâiate de către Dumnezeu. Pentru afecţiunea şi credincioşia lor, sunt făcute apostoli ai Apostolilor.
Aceste femei zeloase nu numai că au auzit şi au primit vestea bună de la înger, ci au fost primele care s-au bucurat de vederea lui Iisus după Învierea Sa. Din întunericul mormântului, ele au ieşit înviate în credinţă, ca apoi să-L întâlnească pe Hristos înviat Care le spune: „Bucuraţi-vă! Nu vă temeţi!”. Acela, pe Care Îl ştiau răstignit şi îngropat, acum este viu, în faţa lor. El a venit să-i facă bucuroşi pe cei credincioşi. În realitate, Învierea Domnului furnizează belşug de bucurie şi speranţă. El le cere să înlăture orice teamă pentru ca sufletele lor să se umple de bucuria Învierii, pe care, apoi, să o transmită Apostolilor. Referindu-se cu admiraţie la aceste femei care L-au urmat pe Iisus până la moartea Sa, Sfântul Ioan Gură de Aur afirmă: „Aceste femei au fost primele care L-au văzut pe Iisus. Tu vezi curajul femeilor? Tu vezi afecţiunea lor? Tu vezi spiritul lor nobil până la moarte? Să imite bărbaţii pe femei. Să nu-L părăsească pe Iisus, în încercare”.
Domnul, Care le ieşise înainte acestor femei credincioase, le mai spune: „Duceţi-vă şi vestiţi-i pe fraţii Mei să meargă în Galileea, şi acolo Mă vor vedea” (Mt. 28, 10). Aceasta este misiunea pe care o primesc de la Domnul înviat, Care doreşte să le ofere iertare şi împăcare celor ce, prin fuga lor în momentul arestării şi pătimirilor lui Iisus, au rupt relaţia cu El. De asemenea, doreşte să le transmită că este, în continuare, Învăţătorul lor. Chiar dacă L-au renegat, Hristos îi cheamă din nou să-L urmeze, numindu-i „fraţii Mei”. Şi noi trebuie să-L întâlnim personal pe Hristos înviat, pentru a primi iertarea păcatelor şi nectarul comuniunii cu El. Fortificaţi de întâlnirea cu Domnul, vom reuşi să transmitem semenilor încrederea în biruinţa definitivă a lui Hristos asupra morţii şi iadului. Vestea învierii Celui răstignit constituia atunci, ca şi acum, nucleul credinţei creştine şi motivul bucuriei creştine, drept pentru care de Sfintele Paşti cântăm: „Să prăznuiască toată lumea văzută şi cea nevăzută, că a înviat Hristos, bucuria cea veşnică”.
Iubiţi credincioşi,
Anul 2020 a fost proclamat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române Anul omagial al pastoraţiei părinţilor şi copiilor. O astfel de pastoraţie este necesară în familia creştină care este flagelată astăzi de infidelitate, avort, divorţ şi desfrâu, de abandonul copiilor şi de alte păcate. Pe părinţi trebuie să-i conştientizăm că nici ambiţia, nici puterea, nici banii, nici aspectul exterior nu pot să-i unească şi să-i fericească, ci fidelitatea, onestitatea şi curăţia. Copiilor trebuie să le infuzăm buna cuviinţă, omenia, râvna spre bine, frica de Dumnezeu şi iubirea de neam. Părinţii şi copiii, deopotrivă, trebuie să fie deprinşi cu rugăciunea, citirea Bibliei şi frecventarea slujbelor bisericeşti, ca să înţeleagă că nimic frumos şi bun nu este posibil fără Hristos (cf. In. 15, 5). Dacă în familie este respect şi iubire între soţi şi dacă familia este cămin al creşterii şi educării copiilor, atunci ea reprezintă un izvor de înnoire pentru membrii ei, dar şi pentru lumea contemporană.
După două mii de ani de la prima vestire a Evangheliei, omenirea de azi, bolnavă şi materialistă, a construit o nouă civilizaţie fără Dumnezeu şi a redevenit păgână. Societatea aceasta în care trăim constituie un mare pericol pentru noi în a trăda Botezul nostru, calitatea noastră de „fii ai lui Dumnezeu şi fii ai Învierii” (cf. Lc. 20, 36). Asemenea femeilor purtătoare de mir, se cuvine să dăm dovadă de curaj, devoţiune şi credinţă, înfruntând întunericul veacului şi pe străjerii acestei lumi ostile şi mărturisind Învierea. Oricare ar fi încercările îngăduite pentru purificarea noastră, Eternul Biruitor al morţii intervine personal spre a ne ajuta să le depășim şi să le învingem. Din acest motiv, avem datoria să Îl preamărim pe El şi să răspândim pretutindeni mireasma bucuriei pascale, pe care doresc să o aveţi, cu toţii, în inimă şi în familie.
Al vostru către Hristos-Domnul rugător,
† IRINEU
Arhiepiscop al Alba Iuliei
