15 August 2020
Sâmbătă, 15 august a.c., de Praznicul Adormirii Maicii Domnului, Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei, a poposit la Mănăstirea Sânmărtinul de Câmpie, protopopiatul Târgu-Mureș. Cu prilejul hramului acestei vetre monahale, Întâistătătorul Eparhiei noastre, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, a oficiat Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur și a rostit cuvântul de învățătură în pridvorul deschis al bisericii Mănăstirii.
La finalul Sfintei Liturghii, în semn de aleasă recunoștință pentru truda depusă pe parcursul anilor de slujire, Arhipăstorul nostru i-a oferit părintelui protosinghel Teodul Libeg, starețul Mănăstirii, Diplomă de vrednicie. De asemenea, ostenitorii și binefăcătorii care au contribuit la reabilitarea și înfrumusețarea locașului de închinare și a clădirilor anexe din incinta așezământului monahal, au primit din partea Ierarhului nostru Diplome de aleasă cinstire.
Adresându-se celor prezenți, Chiriarhul nostru a spus: „Tuturor ni se întâmplă uneori să fim zguduiți de încercări personale, de suferințele semenilor și de tragediile din această lume degradată. Astfel de realități crude pot să ajungă a slăbi credința noastră, a stinge nădejdea și, totodată, a ne împinge în haosul debusolării și dezolării sfâșietoare. Oricare ar fi dificultățile acestei vieți efemere, să privim cu încredere fiască spre Maica Domnului, «steaua speranței» care răsare peste zbuciumul acestui veac de criză. Ea ne alină durerea, ne șterge lacrima și ne eliberează de orice rău, zicându-ne cu tandrețe maternă: «Eu v-am adoptat pe voi în familia mea. Eu sunt mama voastră, a tuturor»”.
*
Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” de la Sânmărtinul de Câmpie este așezată în centrul Transilvaniei, reprezentând o veritabilă vatră spirituală pentru credincioșii din împrejurimi. Prima atestare documentară a locului propriu-zis datează din anul 1329. Potrivit tradiției, în secolul al VII-lea, pe aceste meleaguri a viețuit un monah cu o aleasă viață duhovnicească, pe nume Martin, care avea să fie martirizat. Acesta a fost recunoscut de către contemporani ca fiind o persoană sfântă, locul urmând să fie numit astfel (Sânmărtin) tocmai datorită cinstirii aduse acestuia.
Viața monahală de la Sânmartin avea să înceteze odată cu anul 1783, atunci când preoții Atanasie și Gheorghe au fost alungați din cadrul Mănăstirii, unul dintre ei fiind martirizat pentru dreapta credință. În continuare, locașul de cult a rămas pustiu, însă în ciuda acestui fapt, numeroși credincioși dreptslăvitori aveau să venereze acest loc. Viața spirituală a vetrei monahale de la Sânmărtin a reînceput după anul 1990, odată cu venirea aici a părintelui Teodul Libeg. La puțin timp, a fost demarată ridicarea noului locaș de cult cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, târnosit de către Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Irineu la data de 18 mai 2014.
