11 Martie 2014
Sfantul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului s-a nascut in anul 550, in orasul Damasc (Siria), din parinti crestini, pe nume Plintos si Mira. Daruit de Dumnezeu cu darul poetic, a facut studii stralucite si a ajuns profesor de retorica, insa nu ii lipsea nici cunoasterea aprofundata a Sfintei Scripturi.
El a fost primul care a inteles primejdia ereziei monotelite. Ea a fost condamnata dupa moartea lui, la Sinodul VI Ecumenic de la Constantinopol in anul 680.
Sofronie a stat 20 de ani la Manastirea lui Teodosie din Ierusalim sub calauzirea sufleteasca a marelui monah Ioan Moscu. De aici, a plecat in Manastirea Sfantului Sava de langa Iordan. In anul 633 a vizitat manastirile din Egipt, Asia, Cipru si Italia impreuna cu Ioan.
Sfintii Ioan si Sofronie au parasit Palestina din cauza persilor care navalisera si s-au dus in partile Antiohiei, pentru ca, imparatul Persiei, Hosroe cel tanar, a navalit cu razboi contra stapanirii grecesti. In anul 634 a ajuns patriarh al Ierusalimului, iar pentru apararea invataturii ortodoxe despre cele doua vointe ale Mantuitorului Iisus Hristos, a alcatuit o Antologie cu 600 de texte din Parintii Bisericii, lucrare care nu s-a pastrat insa pana in prezent. Moare in anul 638, la putin timp dupa cucerirea Ierusalimului de catre arabi.
Cu putin inainte de moartea sa, a reusit sa negocieze cu Omar I recunoasterea libertatilor civile si religioase ale crestinilor si evreilor in schimbul platirii unui tribut.
De la Sfantul Sofronie au ramas numeroase texte liturgice, omilii, texte teologice, hagiografice si poetice si rugaciuni, cum ar fi rugaciunea de la sfintirea cea mare a apei, de la Boboteaza; pana in prezent s-au mai pastrat doar "Viata Sfintei Maria Egipteanca", "Viata Sfantului Ioan cel Milostiv, patriarhul Alexandriei" si "Viata Sfintilor Doctori fara de argint Chir si Ioan".
El a fost primul care a inteles primejdia ereziei monotelite. Ea a fost condamnata dupa moartea lui, la Sinodul VI Ecumenic de la Constantinopol in anul 680.
Sofronie a stat 20 de ani la Manastirea lui Teodosie din Ierusalim sub calauzirea sufleteasca a marelui monah Ioan Moscu. De aici, a plecat in Manastirea Sfantului Sava de langa Iordan. In anul 633 a vizitat manastirile din Egipt, Asia, Cipru si Italia impreuna cu Ioan.
Sfintii Ioan si Sofronie au parasit Palestina din cauza persilor care navalisera si s-au dus in partile Antiohiei, pentru ca, imparatul Persiei, Hosroe cel tanar, a navalit cu razboi contra stapanirii grecesti. In anul 634 a ajuns patriarh al Ierusalimului, iar pentru apararea invataturii ortodoxe despre cele doua vointe ale Mantuitorului Iisus Hristos, a alcatuit o Antologie cu 600 de texte din Parintii Bisericii, lucrare care nu s-a pastrat insa pana in prezent. Moare in anul 638, la putin timp dupa cucerirea Ierusalimului de catre arabi.
Cu putin inainte de moartea sa, a reusit sa negocieze cu Omar I recunoasterea libertatilor civile si religioase ale crestinilor si evreilor in schimbul platirii unui tribut.
De la Sfantul Sofronie au ramas numeroase texte liturgice, omilii, texte teologice, hagiografice si poetice si rugaciuni, cum ar fi rugaciunea de la sfintirea cea mare a apei, de la Boboteaza; pana in prezent s-au mai pastrat doar "Viata Sfintei Maria Egipteanca", "Viata Sfantului Ioan cel Milostiv, patriarhul Alexandriei" si "Viata Sfintilor Doctori fara de argint Chir si Ioan".
