30 Iulie 2014
Astăzi, Patriarhia Română comemorează şapte ani de la trecerea la cele veşnice a vrednicului de pomenire Teoctist Patriarhul (†30 iulie 2007). Solemnităţile organizate în Catedrala Patriarhală cu ocazia acestui eveniment cuprind: slujba Sfintei Liturghii; slujba Parastasului şi lansarea volumului comemorativ intitulat: „Patriarhul TEOCTIST. In memoriam, 2007-2014”. La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel va rosti cu acest prilej un cuvânt.
Între ierarhii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române care participă la solemnităţile organizate în Catedrala patriarhală cu ocazia împlinirii a 7 ani de la trecerea la cele veşnice a vrednicului de pomenire Părinte Patriarh Teoctist se numără şi Arhipăstorul nostru, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Irineu al Alba Iuliei.
Cel de-al cincilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române a adormit întru Domnul în ziua de 30 iulie 2007 la Spitalul Fundeni din Capitală şi a fost patriarh al României timp de 21 de ani, în perioada 1986-2007. Părintele Patriarh Teoctist a intrat în mănăstire în anul 1928, fiind numit frate la Mănăstirea Vorona, apoi la Mănăstirea Neamţ în anul 1931. A absolvit Seminarul Monahal din Mănăstirea Cernica în anul 1940. A fost tuns în monahism la Bistriţa, judeţul Neamţ, sub numele Teoctist în data de 6 august 1935 şi hirotonit ierodiacon pe seama acesteia în anul 1937, la 4 ianuarie. În 1940 s-a înscris la Facultatea de Teologie din Bucureşti, obţinând licenţa în 1945; paralel a îndeplinit diferite funcţii în cadrul Arhiepiscopiei Bucureştilor şi de diacon la Patriarhie.
La 1 martie 1945 a fost transferat la Centrul eparhial Iaşi, fiind hirotonit ieromonah în data de 25 martie 1945 şi hirotesit arhimandrit în 1946. A urmat Facultatea de Litere şi Filozofie din Iaşi în perioada 1945-1947, fiind preot slujitor, apoi mare eclesiarh la Catedrala mitropolitană din Iaşi şi exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iaşilor (1946-1948). De asemenea între anii 1948-1950 a îndeplinit funcţia de vicar al aceleiaşi Arhiepiscopii. La 28 februarie 1950a fost ales, iar la 5 martie 1950 hirotonit episcop-vicar patriarhal cu titlul „Botoşăneanul”; în această calitate a fost secretar al Sfântului Sinod, rector al Institutului Teologic Universitar din Bucureşti în perioada 1950-1954 şi a condus diferite sectoare din cadrul Administraţiei Patriarhale.
La 28 iulie 1962 a fost ales, iar la 16 septembrie înscăunat Episcop la Arad, unde a păstorit 10 ani (între decembrie 1969 - decembrie 1970, locţiitor de Episcop la Oradea). La 28 ianuarie 1973 a fost ales Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei, iar la 25 februarie 1973 a fost înscăunat. Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Sucevei a fost ales la 25 septembrie 1977, iar la 9 octombrie 1977 a fost înscăunat. Începând cu anul 1980, luna iulie, până în ianuarie 1982, a fost locţiitor de Mitropolit al Ardealului. După moartea Patriarhului Iustin, la 31 iulie 1986, a devenit locţiitor de Patriarh, la 9 noiembrie 1986 a fost ales, iar la 16 noiembrie 1986 întronizat ca Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Ungrovlahiei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, păstorind până la moarte.
Între ierarhii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române care participă la solemnităţile organizate în Catedrala patriarhală cu ocazia împlinirii a 7 ani de la trecerea la cele veşnice a vrednicului de pomenire Părinte Patriarh Teoctist se numără şi Arhipăstorul nostru, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Irineu al Alba Iuliei.
Cel de-al cincilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române a adormit întru Domnul în ziua de 30 iulie 2007 la Spitalul Fundeni din Capitală şi a fost patriarh al României timp de 21 de ani, în perioada 1986-2007. Părintele Patriarh Teoctist a intrat în mănăstire în anul 1928, fiind numit frate la Mănăstirea Vorona, apoi la Mănăstirea Neamţ în anul 1931. A absolvit Seminarul Monahal din Mănăstirea Cernica în anul 1940. A fost tuns în monahism la Bistriţa, judeţul Neamţ, sub numele Teoctist în data de 6 august 1935 şi hirotonit ierodiacon pe seama acesteia în anul 1937, la 4 ianuarie. În 1940 s-a înscris la Facultatea de Teologie din Bucureşti, obţinând licenţa în 1945; paralel a îndeplinit diferite funcţii în cadrul Arhiepiscopiei Bucureştilor şi de diacon la Patriarhie.
La 1 martie 1945 a fost transferat la Centrul eparhial Iaşi, fiind hirotonit ieromonah în data de 25 martie 1945 şi hirotesit arhimandrit în 1946. A urmat Facultatea de Litere şi Filozofie din Iaşi în perioada 1945-1947, fiind preot slujitor, apoi mare eclesiarh la Catedrala mitropolitană din Iaşi şi exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iaşilor (1946-1948). De asemenea între anii 1948-1950 a îndeplinit funcţia de vicar al aceleiaşi Arhiepiscopii. La 28 februarie 1950a fost ales, iar la 5 martie 1950 hirotonit episcop-vicar patriarhal cu titlul „Botoşăneanul”; în această calitate a fost secretar al Sfântului Sinod, rector al Institutului Teologic Universitar din Bucureşti în perioada 1950-1954 şi a condus diferite sectoare din cadrul Administraţiei Patriarhale.
La 28 iulie 1962 a fost ales, iar la 16 septembrie înscăunat Episcop la Arad, unde a păstorit 10 ani (între decembrie 1969 - decembrie 1970, locţiitor de Episcop la Oradea). La 28 ianuarie 1973 a fost ales Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei, iar la 25 februarie 1973 a fost înscăunat. Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Sucevei a fost ales la 25 septembrie 1977, iar la 9 octombrie 1977 a fost înscăunat. Începând cu anul 1980, luna iulie, până în ianuarie 1982, a fost locţiitor de Mitropolit al Ardealului. După moartea Patriarhului Iustin, la 31 iulie 1986, a devenit locţiitor de Patriarh, la 9 noiembrie 1986 a fost ales, iar la 16 noiembrie 1986 întronizat ca Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Ungrovlahiei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, păstorind până la moarte.
