1 August 2014
Astăzi 01 august, prăznuim scoaterea Sfintei Cruci. Este demn de ştiut că, odinioară, această sărbătoare, a Scoaterii Sfintei Cruci, constituia un prim pas în cinstirea Mântuitorului, în luna august, fiind urmată de Schimbarea la Faţă a Domnului pe 06 august şi de venerarea Sfintei Mahrame a Domnului, cu Icoana nefăcută de mână de pe 16 august. Cele trei sărbători erau considerate în legătură. Astăzi sărbătoarea nu mai are măreţia de odinioară, scăzând în intensitate probabil odată cu căderea Constantinopolului sub turci (1453) şi cu transformarea Catedralei Sfânta Sofia în moschee.
La români, se practică din vechime sfinţirea aghiasmei la 1 august ca şi la orice început de lună calendaristică. În practica actuală din Rusia, sfinţirea apei din ziua de 1 august se face înainte sau după Sfânta Liturghie, împreună cu binecuvântarea mierii (întâia miere obţinută din an, este închinată Mântuitorului, „oferită” în locul oţetului şi al fierii pe care le-a primit când a fost răstignit pe Cruce). Putem constata în acest fel varietatea obiceiurilor locale ale diferitelor Biserici Ortodoxe, de-a lungul timpului, care nu contrazice unitatea lor sub semnul aceloraşi mari sărbători, ale aceleiaşi credinţe.
Sărbătoarea „Scoaterii lemnului Sfintei Cruci” provine dintr-o rânduială mai veche a Bisericii din Constantinopol. La 1 august, o părticică din lemnul Sfintei Cruci era scoasă din paraclisul Palatului împărătesc şi purtată, cu sobor de sărbătoare, la Biserica „Sfânta Sofia”, unde rămânea, spre mângâierea şi cinstirea credincioşilor, până la 14 august, când era readusă la palat. Aceasta se făcea, se pare, în amintirea arătării Sfintei Cruci, la biruinţa marelui Constantin asupra lui Maxentiu, la podul Milvius, de pe râul Tibru (312), precum şi a descoperirii lemnului Sfintei Cruci, de către Sfânta Elena, la Ierusalim.
După o altă tradiţie, această sărbătoare este legată şi de biruinţa, în aceeaşi zi de 1 august, în secolul al XII-lea, a binecredinciosului împărat al Imperiului Bizantin, Manuil Comnenul, asupra turcilor, cu puterea şi lumina cinstitei Cruci a Domnului. În această zi Sfânta Cruce a fost purtată de către armatele împăratului bizantin Manuil în războiul contra turcilor. Tot în această zi, ţarul Rusiei, Adrian, a purtat icoana Maicii Domnului şi Sfânta Cruce în războiul contra bulgarilor. Atât armata bizantină, cât şi armata rusă, au obţinut victorii. Atunci, Patriarhul Constantinopolului Luca şi Mitropolitul Kievului, Constantin au hotărât, ca la 1 august, să fie sărbătorită scoaterea Sfintei Cruci, cea care a adus victorii celor două armate.
Împreună cu celelalte sărbători ale cinstitei Cruci - Înălţarea Sfintei Cruci, la 14 septembrie şi Duminica a treia, a Crucii din Postul Mare - scoaterea Sfintei Cruci, de azi, ne cheamă la o întâlnire duhovnicească cu taina Crucii şi la purtarea, în umbra Crucii Domnului, a propriei noastre cruci, dată nouă, în viaţă, de către Dumnezeu.
La români, se practică din vechime sfinţirea aghiasmei la 1 august ca şi la orice început de lună calendaristică. În practica actuală din Rusia, sfinţirea apei din ziua de 1 august se face înainte sau după Sfânta Liturghie, împreună cu binecuvântarea mierii (întâia miere obţinută din an, este închinată Mântuitorului, „oferită” în locul oţetului şi al fierii pe care le-a primit când a fost răstignit pe Cruce). Putem constata în acest fel varietatea obiceiurilor locale ale diferitelor Biserici Ortodoxe, de-a lungul timpului, care nu contrazice unitatea lor sub semnul aceloraşi mari sărbători, ale aceleiaşi credinţe.
Sărbătoarea „Scoaterii lemnului Sfintei Cruci” provine dintr-o rânduială mai veche a Bisericii din Constantinopol. La 1 august, o părticică din lemnul Sfintei Cruci era scoasă din paraclisul Palatului împărătesc şi purtată, cu sobor de sărbătoare, la Biserica „Sfânta Sofia”, unde rămânea, spre mângâierea şi cinstirea credincioşilor, până la 14 august, când era readusă la palat. Aceasta se făcea, se pare, în amintirea arătării Sfintei Cruci, la biruinţa marelui Constantin asupra lui Maxentiu, la podul Milvius, de pe râul Tibru (312), precum şi a descoperirii lemnului Sfintei Cruci, de către Sfânta Elena, la Ierusalim.
După o altă tradiţie, această sărbătoare este legată şi de biruinţa, în aceeaşi zi de 1 august, în secolul al XII-lea, a binecredinciosului împărat al Imperiului Bizantin, Manuil Comnenul, asupra turcilor, cu puterea şi lumina cinstitei Cruci a Domnului. În această zi Sfânta Cruce a fost purtată de către armatele împăratului bizantin Manuil în războiul contra turcilor. Tot în această zi, ţarul Rusiei, Adrian, a purtat icoana Maicii Domnului şi Sfânta Cruce în războiul contra bulgarilor. Atât armata bizantină, cât şi armata rusă, au obţinut victorii. Atunci, Patriarhul Constantinopolului Luca şi Mitropolitul Kievului, Constantin au hotărât, ca la 1 august, să fie sărbătorită scoaterea Sfintei Cruci, cea care a adus victorii celor două armate.
Împreună cu celelalte sărbători ale cinstitei Cruci - Înălţarea Sfintei Cruci, la 14 septembrie şi Duminica a treia, a Crucii din Postul Mare - scoaterea Sfintei Cruci, de azi, ne cheamă la o întâlnire duhovnicească cu taina Crucii şi la purtarea, în umbra Crucii Domnului, a propriei noastre cruci, dată nouă, în viaţă, de către Dumnezeu.
