1 Septembrie 2014
La 1 septembrie este începutul indictionului adică al anului nou bisericesc.
Spre deosebire de Anul Civil, care începe la 1 ianuarie, Anul Bisericesc începe la 1 septembrie, pentru că, după Tradiţia moştenită din Legea Veche, în această zi s-a început creaţia lumii şi tot în această zi şi-ar fi început şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos activitatea Sa pe pământ, atunci când a citit în sinagogă cuvintele proorocului Isaia (cap. 61, 1-2), care profeţeau despre Sine: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi, 19. Şi să vestesc anul plăcut Domnului”. (Luca 4, 18-19). Prin aceste cuvinte s-a împlinit o profeţie mult mai veche: Iisus Hristos este Cel Care a venit ca să slobozească pe om din robia păcatului şi a morţii şi să-l ridice pe om la demnitatea lui cea dintâi, adică la demnitatea de a fi fiu după har a lui Dumnezeu.
Pentru cel puţin două motive, Anul Bisericesc începe la data de 1 septembrie: în primul rând, pană la proorocul Moise luna septembrie era considerată la evrei drept prima lună a anului; în al doilea rând, din tradiţia creştină ştim că, în luna septembrie, Mântuitorul Iisus Hristos şi-a început propovăduirea Sa în lume, prin predica ţinută în Sinagoga iudeilor din Cetatea Nazaret.
Sfinţii Părinţi au procedat cu multă înţelepciune atunci când au alcătuit calendarul creştin. Ei s-au orientat nu atât cronologic, ci au urmărit mai ales logica spirituală a succesiunii zilelor de sărbătoare.
În centrul Anului Bisericesc se afla sărbătoarea Învierii Domnului şi aceasta împarte anul bisericesc în trei perioade, numite după cartea principala de slujba: Perioada Triodului (pre-pascală), Perioada Penticostarului (pascală) şi Perioada Octoihului (post-pascală).
Anul bisericesc ortodox reînnoieşte în cadrele timpului istoric şi ale experienţei umane, viaţa cu Hristos şi în Hristos. Prin el se realizează un fel de prelungire a întrupării istorice a Mântuitorului, prin mijlocirea căruia Acesta (Hristos) continuă să trăiască în Biserică, de-a pururi viu în viaţa credincioşilor. La această comemorare a vieţii şi a misiunii Domnului nostru Iisus Hristos, anul bisericesc cuprinde şi pomenirea zilnică a sfinţilor sau sinaxarul. Astfel, fiecare an bisericesc din viaţa Bisericii este o istorie a mântuirii în rezumat, reînnoită prin rânduiala liturgică.
Spre deosebire de Anul Civil, care începe la 1 ianuarie, Anul Bisericesc începe la 1 septembrie, pentru că, după Tradiţia moştenită din Legea Veche, în această zi s-a început creaţia lumii şi tot în această zi şi-ar fi început şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos activitatea Sa pe pământ, atunci când a citit în sinagogă cuvintele proorocului Isaia (cap. 61, 1-2), care profeţeau despre Sine: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi, 19. Şi să vestesc anul plăcut Domnului”. (Luca 4, 18-19). Prin aceste cuvinte s-a împlinit o profeţie mult mai veche: Iisus Hristos este Cel Care a venit ca să slobozească pe om din robia păcatului şi a morţii şi să-l ridice pe om la demnitatea lui cea dintâi, adică la demnitatea de a fi fiu după har a lui Dumnezeu.
Pentru cel puţin două motive, Anul Bisericesc începe la data de 1 septembrie: în primul rând, pană la proorocul Moise luna septembrie era considerată la evrei drept prima lună a anului; în al doilea rând, din tradiţia creştină ştim că, în luna septembrie, Mântuitorul Iisus Hristos şi-a început propovăduirea Sa în lume, prin predica ţinută în Sinagoga iudeilor din Cetatea Nazaret.
Sfinţii Părinţi au procedat cu multă înţelepciune atunci când au alcătuit calendarul creştin. Ei s-au orientat nu atât cronologic, ci au urmărit mai ales logica spirituală a succesiunii zilelor de sărbătoare.
În centrul Anului Bisericesc se afla sărbătoarea Învierii Domnului şi aceasta împarte anul bisericesc în trei perioade, numite după cartea principala de slujba: Perioada Triodului (pre-pascală), Perioada Penticostarului (pascală) şi Perioada Octoihului (post-pascală).
Anul bisericesc ortodox reînnoieşte în cadrele timpului istoric şi ale experienţei umane, viaţa cu Hristos şi în Hristos. Prin el se realizează un fel de prelungire a întrupării istorice a Mântuitorului, prin mijlocirea căruia Acesta (Hristos) continuă să trăiască în Biserică, de-a pururi viu în viaţa credincioşilor. La această comemorare a vieţii şi a misiunii Domnului nostru Iisus Hristos, anul bisericesc cuprinde şi pomenirea zilnică a sfinţilor sau sinaxarul. Astfel, fiecare an bisericesc din viaţa Bisericii este o istorie a mântuirii în rezumat, reînnoită prin rânduiala liturgică.
