7 Septembrie 2014
Biserica Ortodoxă Română sărbătoreşte astăzi, 7 septembrie, pe Sfinţii Cuvioşi Simeon şi Amfilohie de la Pângăraţi.
Sfântul Cuviosul Simeon s-a născut la începutul secolului al XV-lea, într-un sat din apropierea oraşului Piatra Neamţ, în timpul domnitorului Alexandru cel Bun. De tânăr a ales viaţa monahală şi a intrat în obştea Mănăstirii Bistriţa. Dorind să se retragă în pustie, a luat binecuvântare de la egumenul Mănăstirii Bistriţa şi, împreună cu încă doi ucenici ai săi, la anul 1432, în zilele lui Iliaş Voievod, fiul lui Alexandru cel Bun, s-a retras în isihie, la poalele muntelui numit „Păru”, la 5 km depărtare de mănăstirea sa. Auzind Sfântul domnitor Ştefan cel Mare de nevoinţa Cuviosului şi înştiinţându-se că nu are biserică unde să se roage cu ucenicii săi, în anul 1461, i-a dăruit bani şi ajutor să înalţe o mică biserică de lemn, hramul ei fiind aşezat, în urma unei vedenii, în cinstea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir.
Terminându-se biserica în acelaşi an, a fost sfinţită la 26 octombrie de Mitropolitul Teoctist I, când a hirotonit în preot pe Simeon, care a devenit astfel primul întemeietor şi egumen al Mănăstirii Pângăraţi, ce s-a numit până în 1508 „Schitul lui Simeon”. În anul 1476 are loc campania militară a lui Mahomed al II-lea în Moldova, Sfântul Voievod Ştefan cel Mare fiind înfrânt în bătălia de la Valea Albă, Războieni. După ce Sfântul Voievod a reuşit să îşi refacă forţele şi în urma mai multor atacuri asupra trupelor otomane care nu au reuşit să cucerească nici una din cetăţile Moldovei, l-a determinat pe Mahomed al II-lea să se retragă dincolo de Dunăre. Însă, în urma invaziei otomane şi a victoriei de la Războieni, dar mai ales din cauza trupelor auxiliare a lui Mahomed care făceau dese incursiuni de jaf la mănăstirile din ţinutul Neamţului, în timp ce grosul armatei lui Mahomed asedia fără succes cetatea Neamţului, Cuviosul Simeon şi-a luat ucenicii, apoi au trecut peste Carpaţi în Transilvania, stabilindu-se la Mănăstirea Caşva, unde, după puţin timp, s-a mutat la Domnul, în toamna aceluiaşi an, 1476.
Sfântul Cuvios Amfilohie de la Pângăraţi s-a născut în anul 1487, undeva în partea de nord a Moldovei. Viaţa monahală şi-a început-o de foarte tânăr, la Mănăstirea Moldoviţa, de unde a venit la Pângăraţi, în anul 1508, unde a şi fost ales ocârmuitor, conducând obştea mănăstirii timp de 56 de ani. Nevoinţele sale au atras purtarea de grijă a lui Dumnezeu şi ocrotirea Sfântului Dimitrie, patronul mănăstirii, care, prin arătare dumnezeiască, i-a cerut Domnitorului Alexandru Lăpuşneanu să zidească la Pângăraţi o biserică în numele său pe locul celei vechi de lemn, care fusese arsă de turci. Biserica a fost zidită, iar în anul 1560 a fost sfinţită de Mitropolitul Grigorie al Moldovei.
În anul 1566, Cuviosul Amfilohie Sihastrul, cunoscând că i se apropie sfârşitul vieţii, a adunat pe toţi fiii săi duhovniceşti şi le-a dat cuvântul său cel mai de pe urmă. A lăsat egumen la Pângăraţi în locul său pe Ieromonahul Teodorit, ucenicul său, iar el s-a retras la Moldoviţa, mănăstirea lui de metanie. Acolo, Cuviosul Amfilohie s-a mai ostenit timp de încă patru ani de zile, iar în anul 1570, aflând de la Duhul Sfânt ceasul morţii sale, s-a împărtăşit cu Sfintele Taine şi şi-a dat cu pace sufletul său în braţele Domnului nostru Iisus Hristos.
Sfinţii Cuvioşi Simeon şi Amfilohie de la Pângăraţi au fost canonizaţi de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în şedinţa de lucru din data de 5-7 martie 2008.
Sfântul Cuviosul Simeon s-a născut la începutul secolului al XV-lea, într-un sat din apropierea oraşului Piatra Neamţ, în timpul domnitorului Alexandru cel Bun. De tânăr a ales viaţa monahală şi a intrat în obştea Mănăstirii Bistriţa. Dorind să se retragă în pustie, a luat binecuvântare de la egumenul Mănăstirii Bistriţa şi, împreună cu încă doi ucenici ai săi, la anul 1432, în zilele lui Iliaş Voievod, fiul lui Alexandru cel Bun, s-a retras în isihie, la poalele muntelui numit „Păru”, la 5 km depărtare de mănăstirea sa. Auzind Sfântul domnitor Ştefan cel Mare de nevoinţa Cuviosului şi înştiinţându-se că nu are biserică unde să se roage cu ucenicii săi, în anul 1461, i-a dăruit bani şi ajutor să înalţe o mică biserică de lemn, hramul ei fiind aşezat, în urma unei vedenii, în cinstea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir.
Terminându-se biserica în acelaşi an, a fost sfinţită la 26 octombrie de Mitropolitul Teoctist I, când a hirotonit în preot pe Simeon, care a devenit astfel primul întemeietor şi egumen al Mănăstirii Pângăraţi, ce s-a numit până în 1508 „Schitul lui Simeon”. În anul 1476 are loc campania militară a lui Mahomed al II-lea în Moldova, Sfântul Voievod Ştefan cel Mare fiind înfrânt în bătălia de la Valea Albă, Războieni. După ce Sfântul Voievod a reuşit să îşi refacă forţele şi în urma mai multor atacuri asupra trupelor otomane care nu au reuşit să cucerească nici una din cetăţile Moldovei, l-a determinat pe Mahomed al II-lea să se retragă dincolo de Dunăre. Însă, în urma invaziei otomane şi a victoriei de la Războieni, dar mai ales din cauza trupelor auxiliare a lui Mahomed care făceau dese incursiuni de jaf la mănăstirile din ţinutul Neamţului, în timp ce grosul armatei lui Mahomed asedia fără succes cetatea Neamţului, Cuviosul Simeon şi-a luat ucenicii, apoi au trecut peste Carpaţi în Transilvania, stabilindu-se la Mănăstirea Caşva, unde, după puţin timp, s-a mutat la Domnul, în toamna aceluiaşi an, 1476.
Sfântul Cuvios Amfilohie de la Pângăraţi s-a născut în anul 1487, undeva în partea de nord a Moldovei. Viaţa monahală şi-a început-o de foarte tânăr, la Mănăstirea Moldoviţa, de unde a venit la Pângăraţi, în anul 1508, unde a şi fost ales ocârmuitor, conducând obştea mănăstirii timp de 56 de ani. Nevoinţele sale au atras purtarea de grijă a lui Dumnezeu şi ocrotirea Sfântului Dimitrie, patronul mănăstirii, care, prin arătare dumnezeiască, i-a cerut Domnitorului Alexandru Lăpuşneanu să zidească la Pângăraţi o biserică în numele său pe locul celei vechi de lemn, care fusese arsă de turci. Biserica a fost zidită, iar în anul 1560 a fost sfinţită de Mitropolitul Grigorie al Moldovei.
În anul 1566, Cuviosul Amfilohie Sihastrul, cunoscând că i se apropie sfârşitul vieţii, a adunat pe toţi fiii săi duhovniceşti şi le-a dat cuvântul său cel mai de pe urmă. A lăsat egumen la Pângăraţi în locul său pe Ieromonahul Teodorit, ucenicul său, iar el s-a retras la Moldoviţa, mănăstirea lui de metanie. Acolo, Cuviosul Amfilohie s-a mai ostenit timp de încă patru ani de zile, iar în anul 1570, aflând de la Duhul Sfânt ceasul morţii sale, s-a împărtăşit cu Sfintele Taine şi şi-a dat cu pace sufletul său în braţele Domnului nostru Iisus Hristos.
Sfinţii Cuvioşi Simeon şi Amfilohie de la Pângăraţi au fost canonizaţi de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în şedinţa de lucru din data de 5-7 martie 2008.
