12 Septembrie 2014
Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Irineu al Alba Iuliei a slujit astăzi, 12 septembrie, Sfânta Liturghie în Catedrala Reîntregirii.
În cadrul slujbei, arhipăstorul nostru a hirotonit în treapta de diacon pe tânărul Paven Călin, urmând să fie hirotonit preot pentru Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Parohia Ciugudul de Sus, Protopopiatul Aiud.
Mâine, 13 septembrie, ierarhul nostru va fi prezent în mijlocul obştii monahale şi a credincioşilor de la Mănăstirea Lupşa, protopopiatul Câmpeni unde va sluji Vecernia mare cu Litie.
Duminică, 14 septembrie, în ziua hramului Mănăstirii „Înălţarea Sfintei Cruci” de la Lupşa, Arhipăstorul nostru va sluji Sfânta Liturghie şi va rosti cuvântul de învăţătură la această vatră monahală aflată sub oblăduirea părintelui stareţ Melchisedec Ungureanu.
Mănăstirea Lupşa are o biserică veche datând din anul 1429, biserică ce a fost resfinţită în anul 2009 (cu hramul Sfântul Nicolae), iar noua biserică are hramul Înălţarea Sfintei Cruci şi Sfântul Siluan Athonitul. Mănăstirea Lupşa a fost resfinţită în 1992.
Situată pe şoseaua Abrud - Câmpeni-Turda, Mănăstirea Lupşa este una din cele mai vechi aşezări monahale de pe Valea Arieşului. Fiind întemeiată de călugării ce sihăstreau în ţara moţilor a avut de la început un mare rol duhovnicesc pentru satele din apropiere. Călugării duceau viata isihastă în post şi rugăciune şi ţineau strânsă legătura cu Mănăstirea Peri din nordul Maramureşului şi cu mănăstirile din Moldova, de unde aduceau cărţi de slujbă.
Actuala biserică de lemn a Sihăstriei Lupşa datează din anul 1429. Ctitor este cunoscut boierul Stanislav, din familia cneazului Cândea de Lupşa. Pe la mijlocul secolului XVIII, mănăstirea avea doar câţiva călugări în frunte cu egumenul Procopie. Viaţa monahală susţinută de călugări a durat pana în 1820, când din cauza presiunilor antiortodoxe mănăstirea a fost desfiinţată iar călugării au fost alungaţi de autorităţile habsburgice. Biserica a fost folosita de greco-catolici până în 1948, când a revenit la biserica ortodoxă. Din 1948 până în 1992, a fost locaş de cult şi a aparţinut de parohia ortodoxă. În 1992 la solicitarea credincioşilor, Centrul eparhial al Alba Iuliei a reînfiinţat aşezământul mănăstiresc cu obşte de călugări.
În cadrul slujbei, arhipăstorul nostru a hirotonit în treapta de diacon pe tânărul Paven Călin, urmând să fie hirotonit preot pentru Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Parohia Ciugudul de Sus, Protopopiatul Aiud.
Mâine, 13 septembrie, ierarhul nostru va fi prezent în mijlocul obştii monahale şi a credincioşilor de la Mănăstirea Lupşa, protopopiatul Câmpeni unde va sluji Vecernia mare cu Litie.
Duminică, 14 septembrie, în ziua hramului Mănăstirii „Înălţarea Sfintei Cruci” de la Lupşa, Arhipăstorul nostru va sluji Sfânta Liturghie şi va rosti cuvântul de învăţătură la această vatră monahală aflată sub oblăduirea părintelui stareţ Melchisedec Ungureanu.
Mănăstirea Lupşa are o biserică veche datând din anul 1429, biserică ce a fost resfinţită în anul 2009 (cu hramul Sfântul Nicolae), iar noua biserică are hramul Înălţarea Sfintei Cruci şi Sfântul Siluan Athonitul. Mănăstirea Lupşa a fost resfinţită în 1992.
Situată pe şoseaua Abrud - Câmpeni-Turda, Mănăstirea Lupşa este una din cele mai vechi aşezări monahale de pe Valea Arieşului. Fiind întemeiată de călugării ce sihăstreau în ţara moţilor a avut de la început un mare rol duhovnicesc pentru satele din apropiere. Călugării duceau viata isihastă în post şi rugăciune şi ţineau strânsă legătura cu Mănăstirea Peri din nordul Maramureşului şi cu mănăstirile din Moldova, de unde aduceau cărţi de slujbă.
Actuala biserică de lemn a Sihăstriei Lupşa datează din anul 1429. Ctitor este cunoscut boierul Stanislav, din familia cneazului Cândea de Lupşa. Pe la mijlocul secolului XVIII, mănăstirea avea doar câţiva călugări în frunte cu egumenul Procopie. Viaţa monahală susţinută de călugări a durat pana în 1820, când din cauza presiunilor antiortodoxe mănăstirea a fost desfiinţată iar călugării au fost alungaţi de autorităţile habsburgice. Biserica a fost folosita de greco-catolici până în 1948, când a revenit la biserica ortodoxă. Din 1948 până în 1992, a fost locaş de cult şi a aparţinut de parohia ortodoxă. În 1992 la solicitarea credincioşilor, Centrul eparhial al Alba Iuliei a reînfiinţat aşezământul mănăstiresc cu obşte de călugări.
