14 Septembrie 2014
Crucea Mântuitorului nostru Iisus Hristos este Faţa lui Dumnezeu îndreptată către oameni, în înţelesul că Dumnezeu este Iubire şi în Cruce se arată Iubirea. Deci, Crucea reprezintă Iubirea lui Dumnezeu Tatăl, Care L-a trimis pe Fiu pentru mântuirea lumii, Iubirea lui Dumnezeu Fiul, Care S-a răstignit pentru noi şi pentru a noastră mântuire şi a biruit prin Cruce puterile întunericului.
Ne-am pomenit în lumea aceasta noi ca drept măritori creştini şi ca cinstitori ai Crucii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, am învăţat din copilărie să ne facem semnul crucii, ne facem semnul crucii când începem rugăciunile noastre, ne facem semnul crucii în timpul rugăciunilor noastre, ne facem semnul crucii când plecăm la drum, ne facem semnul crucii când ajungem în faţa unei Biserici, ne facem semnul crucii când trecem pe lângă o cruce.
Deci, viaţa noastră este unită cu Crucea Mântuitorului şi pentru că e unită cu Crucea Mântuitorului este unită şi cu crucea noastră, cu partea noastră de suferinţă, câtă ne-o rânduieşte Dumnezeu pentru binele nostru sufletesc. Ne facem semnul crucii ca semn de mântuire, Crucea este legată de mântuire şi mântuirea de Cruce. Şi pe lângă aceasta suntem mai în stare, mai hotărâţi pentru a ne purta crucea de fiecare zi. Pentru că crucea este şi un semn al ostenelii pe care trebuie s-o facă omul pentru înaintarea sa în viaţa duhovnicească.
Aşadar, Crucea Domnului ne aduce aminte de crucea omului, crucea omului este crucea noastră, dacă nu altfel cel puţin ca osteneală de-a ne depăşi pe noi înşine, de-a birui păcatul, de-a birui răutatea.
Nu numai la Ziua Crucii trebuie să ne gândim la Crucea Mântuitorului, Biserica noastră are şi alte zile de cinstire a Sfintei Cruci, de exemplu Duminica a III-a din Postul Paştilor, apoi miercurea şi vinerea se pomeneşte la slujbele Bisericii noastre puterea Cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci. (înregistrare audio din arhiva Radio Reintregirea)
Ne-am pomenit în lumea aceasta noi ca drept măritori creştini şi ca cinstitori ai Crucii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, am învăţat din copilărie să ne facem semnul crucii, ne facem semnul crucii când începem rugăciunile noastre, ne facem semnul crucii în timpul rugăciunilor noastre, ne facem semnul crucii când plecăm la drum, ne facem semnul crucii când ajungem în faţa unei Biserici, ne facem semnul crucii când trecem pe lângă o cruce.
Deci, viaţa noastră este unită cu Crucea Mântuitorului şi pentru că e unită cu Crucea Mântuitorului este unită şi cu crucea noastră, cu partea noastră de suferinţă, câtă ne-o rânduieşte Dumnezeu pentru binele nostru sufletesc. Ne facem semnul crucii ca semn de mântuire, Crucea este legată de mântuire şi mântuirea de Cruce. Şi pe lângă aceasta suntem mai în stare, mai hotărâţi pentru a ne purta crucea de fiecare zi. Pentru că crucea este şi un semn al ostenelii pe care trebuie s-o facă omul pentru înaintarea sa în viaţa duhovnicească.
Aşadar, Crucea Domnului ne aduce aminte de crucea omului, crucea omului este crucea noastră, dacă nu altfel cel puţin ca osteneală de-a ne depăşi pe noi înşine, de-a birui păcatul, de-a birui răutatea.
Nu numai la Ziua Crucii trebuie să ne gândim la Crucea Mântuitorului, Biserica noastră are şi alte zile de cinstire a Sfintei Cruci, de exemplu Duminica a III-a din Postul Paştilor, apoi miercurea şi vinerea se pomeneşte la slujbele Bisericii noastre puterea Cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci. (înregistrare audio din arhiva Radio Reintregirea)
