1 Octombrie 2014
Sfântul Cuvios Iosif de la Bisericani s-a născut în secolul al XV-lea în ţinutul Neamţ. A intrat în obştea Mănăstirii Bistriţa. S-a retras într-o peşteră din pustia de pe Valea Iordanului, întemeind prima mănăstire românească cunoscută în Ţara Sfânta. Fiind nevoit să părăsească Locurile Sfinte din cauza invaziei arabilor, cuviosul Iosif, împreună cu ucenicii, s-a întors în Moldova, la Mănăstirea Bistriţa, şi s-a aşezat cu obştea pe un munte înalt din apropierea acesteia, fiind primul sihastru cunoscut în acel loc şi întemeietorul Schitului Bisericani (al evlavioşilor). Sporind numărul ucenicilor, iar biserica cu hramul „Buna - Vestire' pe care o ridicase cu ajutorul acestora fiind incendiată de turci, în anul 1492, în apropierea peşterii unde s-a nevoit, cuviosul a înălţat împreună cu obştea o biserică de lemn, ale cărei urme se văd până astăzi, la 200 de metri de actuala biserică a mănăstirii.
Sfântul Cuvios Chiriac de la Bisericani a trăit în secolul al XVII-lea, fiind originar de pe Valea Bistriţei. A intrat de tânăr în obştea Mănăstirii Bisericani şi a petrecut 60 de ani din viaţă în aspre nevoinţe într-o peşteră greu accesibilă din apropierea chinoviei sale. Nevoinţele sale i-au fost cunoscute şi mitropolitului Dosoftei al Moldovei, care a consemnat în lucrarea Viaţa şi petrecerea sfinţilor pe „părintele Chiriac de la Bisericani, gol şi ticăloşit în munte 60 de ani”. Moaştele lui au fost aşezate în peştera în care a trăit, peşteră ce se poate vedea şi astăzi şi în care s-a amenajat, mai târziu, un paraclis în cinstea lui. Încă din secolul al XIX-lea a fost pictat pe frontispiciul bisericii schitului Prodromu din Sfântul Munte, alături de alţi sfinţi români. După unele ipoteze, se pare că ar fi avut şi preocupări de ordin cultural, fiindu-i atribuită însemnarea de pe un Sbornic.
Sfinţii cuvioşi Iosif şi Chiriac de la Bisericani au fost canonizaţi în şedinţa Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 5-7 martie 2008, proclamarea oficială având loc la 5 iunie 2008, cu zi de prăznuire 1 octombrie.
Sfântul Cuvios Chiriac de la Bisericani a trăit în secolul al XVII-lea, fiind originar de pe Valea Bistriţei. A intrat de tânăr în obştea Mănăstirii Bisericani şi a petrecut 60 de ani din viaţă în aspre nevoinţe într-o peşteră greu accesibilă din apropierea chinoviei sale. Nevoinţele sale i-au fost cunoscute şi mitropolitului Dosoftei al Moldovei, care a consemnat în lucrarea Viaţa şi petrecerea sfinţilor pe „părintele Chiriac de la Bisericani, gol şi ticăloşit în munte 60 de ani”. Moaştele lui au fost aşezate în peştera în care a trăit, peşteră ce se poate vedea şi astăzi şi în care s-a amenajat, mai târziu, un paraclis în cinstea lui. Încă din secolul al XIX-lea a fost pictat pe frontispiciul bisericii schitului Prodromu din Sfântul Munte, alături de alţi sfinţi români. După unele ipoteze, se pare că ar fi avut şi preocupări de ordin cultural, fiindu-i atribuită însemnarea de pe un Sbornic.
Sfinţii cuvioşi Iosif şi Chiriac de la Bisericani au fost canonizaţi în şedinţa Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 5-7 martie 2008, proclamarea oficială având loc la 5 iunie 2008, cu zi de prăznuire 1 octombrie.
