7 Decembrie 2014
Sfânta Muceniţă Filofteia de la Curtea de Argeş s-a născut pe la începutul veacului al XIII-lea în oraşul Târnovo, care pe atunci era capitala „Imperiului romano-bulgar” întemeiat şi condus o vreme de fraţii Petru şi Asan, români de neam. I s-a dat din botez numele Filofteia, care în greceşte înseamnă „iubitoarea de Dumnezeu”, lucru pe care îl va dovedi cu fapta în cursul scurtei sale vieţi pământeşti. Se spune ca şi mama viitoarei sfinte era româncă de neam, din sudul Dunării şi o femeie foarte evlavioasă. De la ea a deprins Filofteia dragostea de Dumnezeu şi de aproapele, faptele de milostenie, rugăciunile şi postul şi alte virtuţi.
Fiind copilă încă, Dumnezeu a chemat la Sine pe vrednica sa mamă, rămânând astfel orfană. Cu încredere în Dumnezeu, a rămas în casa părintească, respectând toate cele ce învăţase de la mama ei, trăind mai mult pentru Hristos şi pentru cei aflaţi în suferinţă. După o vreme tatăl ei s-a recăsătorit. Între îndatoririle pe care mama vitregă le-a dat Filofteii se număra şi aceea de a duce tatălui său hrană la câmp. Pe drumul spre ţarină, adeseori întâlnea oameni săraci, cărora copila le dădea din mâncarea tatălui său.
Întâmplându-se acest lucru de mai multe ori, tatăl rămânea fără hrană îndestulată. Întrebându-şi soţia ce se întâmplă cu bucatele, aceasta i-a răspuns că ea îi trimite cele trebuincioase, dar că Filofteia împarte mâncarea la săraci. Tatăl a urmărit-o şi, văzând cum Filofteia împărţea săracilor din mâncarea pe care trebuia să i-o aducă, a scos securea pe care o purta la brâu şi a aruncat-o asupra fetei. A rănit-o grav la un picior, încât după puţină vreme şi-a dat sufletul în mâna Ziditorului a toată făptura. Filofteia, în vârstă de numai 12 ani, şi-a dat viaţa în mâinile Domnului.
Tatăl nu a putut să ridice trupul fiicei sale, întrucât era foarte greu, şi, nedumerit, a alergat la episcopul cetăţii. Acesta, însoţit de clerici şi mulţime de credincioşi, a înălţat rugăciuni către Dumnezeu şi a vrut să ridice trupul pentru a fi aşezat în catedrala cetăţii. Văzând că nu reuşesc, au înţeles că nu era voia Sfintei să fie dusă în cetate şi au început să spună numele diferitelor cetăţi, biserici şi mănăstiri din dreapta şi stânga Dunării. Când au rostit numele Bisericii „Sfântul Nicolae“ de la Curtea de Argeş, trupul Sfintei s-a făcut mai uşor.
Voievodul Radu Negru a venit la Dunăre, înconjurat de episcopi, clerici şi mult popor, şi a aşezat moaştele Sfintei Filofteia în biserica de la Curtea de Argeş. În anul 1517, domnitorul Neagoe Basarab a ctitorit Mănăstirea Curtea de Argeş, în care a mutat moaştele Sfintei, ele aflându-se astăzi în paraclisul bisericii Mănăstirii Curtea de Argeş. La 28 februarie 1950, Sfântul Sinod al Bisericii noastre a hotărât generalizarea cultului unor sfinţi ale căror moaşte se găsesc în ţara noastră, între care şi Sfânta Filofteia de la Argeş. Slujba specială închinată acestei generalizări a avut loc în octombrie 1955, la Curtea de Argeş, în prezenţa patriarhului Justinian Marina şi a numeroşi ierarhi români şi străini, invitaţi acolo.
basilica.ro [http://basilica.ro/7-d--sf-mc-filofteia-de-la-curtea-de-arges-sf-ier-ambrozie-episcopul-mediolanului-dezelgare-la-peste-duminica-a-27-a-dupa-rusalii-102545.html]
Fiind copilă încă, Dumnezeu a chemat la Sine pe vrednica sa mamă, rămânând astfel orfană. Cu încredere în Dumnezeu, a rămas în casa părintească, respectând toate cele ce învăţase de la mama ei, trăind mai mult pentru Hristos şi pentru cei aflaţi în suferinţă. După o vreme tatăl ei s-a recăsătorit. Între îndatoririle pe care mama vitregă le-a dat Filofteii se număra şi aceea de a duce tatălui său hrană la câmp. Pe drumul spre ţarină, adeseori întâlnea oameni săraci, cărora copila le dădea din mâncarea tatălui său.
Întâmplându-se acest lucru de mai multe ori, tatăl rămânea fără hrană îndestulată. Întrebându-şi soţia ce se întâmplă cu bucatele, aceasta i-a răspuns că ea îi trimite cele trebuincioase, dar că Filofteia împarte mâncarea la săraci. Tatăl a urmărit-o şi, văzând cum Filofteia împărţea săracilor din mâncarea pe care trebuia să i-o aducă, a scos securea pe care o purta la brâu şi a aruncat-o asupra fetei. A rănit-o grav la un picior, încât după puţină vreme şi-a dat sufletul în mâna Ziditorului a toată făptura. Filofteia, în vârstă de numai 12 ani, şi-a dat viaţa în mâinile Domnului.
Tatăl nu a putut să ridice trupul fiicei sale, întrucât era foarte greu, şi, nedumerit, a alergat la episcopul cetăţii. Acesta, însoţit de clerici şi mulţime de credincioşi, a înălţat rugăciuni către Dumnezeu şi a vrut să ridice trupul pentru a fi aşezat în catedrala cetăţii. Văzând că nu reuşesc, au înţeles că nu era voia Sfintei să fie dusă în cetate şi au început să spună numele diferitelor cetăţi, biserici şi mănăstiri din dreapta şi stânga Dunării. Când au rostit numele Bisericii „Sfântul Nicolae“ de la Curtea de Argeş, trupul Sfintei s-a făcut mai uşor.
Voievodul Radu Negru a venit la Dunăre, înconjurat de episcopi, clerici şi mult popor, şi a aşezat moaştele Sfintei Filofteia în biserica de la Curtea de Argeş. În anul 1517, domnitorul Neagoe Basarab a ctitorit Mănăstirea Curtea de Argeş, în care a mutat moaştele Sfintei, ele aflându-se astăzi în paraclisul bisericii Mănăstirii Curtea de Argeş. La 28 februarie 1950, Sfântul Sinod al Bisericii noastre a hotărât generalizarea cultului unor sfinţi ale căror moaşte se găsesc în ţara noastră, între care şi Sfânta Filofteia de la Argeş. Slujba specială închinată acestei generalizări a avut loc în octombrie 1955, la Curtea de Argeş, în prezenţa patriarhului Justinian Marina şi a numeroşi ierarhi români şi străini, invitaţi acolo.
basilica.ro [http://basilica.ro/7-d--sf-mc-filofteia-de-la-curtea-de-arges-sf-ier-ambrozie-episcopul-mediolanului-dezelgare-la-peste-duminica-a-27-a-dupa-rusalii-102545.html]
