16 Decembrie 2014
Binecuvântata vreme a colindelor aduce deopotrivă primenire în casa și în sufletul omului! Acestei perioade, în care cu adevărat se petrec miracole, i-am dedicat, și în anul acesta, prezenta antologie „Toți luceferii colindă”, care cuprinde creații ale unor elevi de la două colegii târgumureșene. În anul 2009, trei profesori, Maria Chețan, Simona Florea și Iuliu Florea de la Colegiul Național „Unirea” și de la Colegiul Național „Al. Papiu-Ilarian”, demaram un proiect în care am investit energie și entuziasm: acela de a organiza un concurs literar-religios pentru elevii de gimnaziu. A doua ediție a concursului a avut loc în anul 2010 și iată, după o perioadă de pauză, a treia ediție, aceasta din 2014, reia proiectul, cu intenția de a nu lăsa să se piardă un mesaj al bucuriei.
La începutul drumului nostru comun ne-am întrebat, cei trei profesori coordonatori, ce nume să poarte concursul inițiat (astfel încât el să nu se cantoneze în banalitate, ci, dimpotrivă, pe lângă încărcătura anticipativă, să fie și original). Au reverberat profund în memoria noastră versuri din poezia „Colind ceresc”, aparținând unui martir al închisorilor, Radu Gyr: „Cerul și-a deschis soborul / - Lerui, Doamne Ler - / au pornit cu plugușorul / îngerii prin cer. // Merg cu pluguri de oglindă / și de giuvaer, / toți luceferii colindă / - Lerui, Doamne, Ler.” (Puțină lume știe că Radu Gyr e scriitorul care, din cauză că a scris poezia-manifest „Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane”, considerată instigatoare la revoltă, a fost condamnat la moarte în anul 1958 de către regimul comunist, pedeapsă ce i-a fost comutată apoi în 25 de ani de muncă silnică).
Întâlneam în versurile pe care le-am citat mai sus, exprimată metaforic, simțirea pe care o încercăm cu toții, dar nu reușim să o transpunem atât de meșteșugit în cuvinte: înfrățirea cerului și a pământului se petrece cu adevărat, dar numai în momente privilegiate, căci în aceasta rezidă misterul sărbătorii. Sau, cum spune fizicianul și filosoful Basarab Nicolescu: „Adevăratul sens al sărbătorii: pătrunderea unui nivel de Realitate într-un alt nivel de Realitate. Lumea este plină de miracole. Miracolele constituie dimensiunea poetică a existenței.” Și noi, cu toții, avem nevoie de spiritualitate și de vis pentru a evolua și pentru a ne manifesta cu adevărat partea cea bună pe care Domnul a zidit-o în fiecare om.
Copilul care mărturisește „Pentru mine cea mai mare bucurie din tot anul e sărbătoarea Crăciunului” simte instinctiv că aici rezidă un mare adevăr, iar trăirea lui e autentică; fetița din a cărei compunere aflăm că oamenii colindă și rememorează istoria Pruncului ce a schimbat prin venirea Sa istoria lumii, nu va uita cu siguranță rostul sărbătorii: „Apoi se strâng toți în jurul bradului și citesc povești de Crăciun și despre cum Maica Domnului l-a născut într-o iesle pe Isus Hristos, iar boii și vacile suflau pe el pentru a-I face căldură. Atunci au ajuns cei trei crai de la Răsărit cu daruri pentru micul prunc.” De asemenea, știe foarte bine cu cât timp înainte trebuie să te pregătești ca să întâmpini frumos Nașterea Domnului, și elevul care afirmă în compunerea lui că: „Pregătirea pentru această sărbătoare începe o dată cu postul, în data de 15 noiembrie”! Același lucru îl simt și alți copii care arată că „Spiritul Crăciunului dăinuiește și azi” sau că „Cel care nu are Crăciunul în inimă, nu-l va găsi nici sub brad!”
Vedem din lucrările strânse în antologie că și bunicii, și părinții lor mergeau la colindat și trăiau cu aceeași intensitate vremea sărbătorii. Oare nu este tot un miracol forța cu care această sărbătoare continuă să se manifeste în sufletele noastre, indiferentă la timpul care trece fără să o atingă, ba chiar parcă sporindu-i strălucirea?
La cântecul de luceferi din preajma Crăciunului se adaugă și gândurile bune ale copiilor care și-au așternut bucuria pe paginile acestei antologii unde, odată cu cerneala, a curs și suflet tivit de lumină...
La începutul drumului nostru comun ne-am întrebat, cei trei profesori coordonatori, ce nume să poarte concursul inițiat (astfel încât el să nu se cantoneze în banalitate, ci, dimpotrivă, pe lângă încărcătura anticipativă, să fie și original). Au reverberat profund în memoria noastră versuri din poezia „Colind ceresc”, aparținând unui martir al închisorilor, Radu Gyr: „Cerul și-a deschis soborul / - Lerui, Doamne Ler - / au pornit cu plugușorul / îngerii prin cer. // Merg cu pluguri de oglindă / și de giuvaer, / toți luceferii colindă / - Lerui, Doamne, Ler.” (Puțină lume știe că Radu Gyr e scriitorul care, din cauză că a scris poezia-manifest „Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane”, considerată instigatoare la revoltă, a fost condamnat la moarte în anul 1958 de către regimul comunist, pedeapsă ce i-a fost comutată apoi în 25 de ani de muncă silnică).
Întâlneam în versurile pe care le-am citat mai sus, exprimată metaforic, simțirea pe care o încercăm cu toții, dar nu reușim să o transpunem atât de meșteșugit în cuvinte: înfrățirea cerului și a pământului se petrece cu adevărat, dar numai în momente privilegiate, căci în aceasta rezidă misterul sărbătorii. Sau, cum spune fizicianul și filosoful Basarab Nicolescu: „Adevăratul sens al sărbătorii: pătrunderea unui nivel de Realitate într-un alt nivel de Realitate. Lumea este plină de miracole. Miracolele constituie dimensiunea poetică a existenței.” Și noi, cu toții, avem nevoie de spiritualitate și de vis pentru a evolua și pentru a ne manifesta cu adevărat partea cea bună pe care Domnul a zidit-o în fiecare om.
Copilul care mărturisește „Pentru mine cea mai mare bucurie din tot anul e sărbătoarea Crăciunului” simte instinctiv că aici rezidă un mare adevăr, iar trăirea lui e autentică; fetița din a cărei compunere aflăm că oamenii colindă și rememorează istoria Pruncului ce a schimbat prin venirea Sa istoria lumii, nu va uita cu siguranță rostul sărbătorii: „Apoi se strâng toți în jurul bradului și citesc povești de Crăciun și despre cum Maica Domnului l-a născut într-o iesle pe Isus Hristos, iar boii și vacile suflau pe el pentru a-I face căldură. Atunci au ajuns cei trei crai de la Răsărit cu daruri pentru micul prunc.” De asemenea, știe foarte bine cu cât timp înainte trebuie să te pregătești ca să întâmpini frumos Nașterea Domnului, și elevul care afirmă în compunerea lui că: „Pregătirea pentru această sărbătoare începe o dată cu postul, în data de 15 noiembrie”! Același lucru îl simt și alți copii care arată că „Spiritul Crăciunului dăinuiește și azi” sau că „Cel care nu are Crăciunul în inimă, nu-l va găsi nici sub brad!”
Vedem din lucrările strânse în antologie că și bunicii, și părinții lor mergeau la colindat și trăiau cu aceeași intensitate vremea sărbătorii. Oare nu este tot un miracol forța cu care această sărbătoare continuă să se manifeste în sufletele noastre, indiferentă la timpul care trece fără să o atingă, ba chiar parcă sporindu-i strălucirea?
La cântecul de luceferi din preajma Crăciunului se adaugă și gândurile bune ale copiilor care și-au așternut bucuria pe paginile acestei antologii unde, odată cu cerneala, a curs și suflet tivit de lumină...
