10 Ianuarie 2015
Sub egida Editurii Andreiană a Mitropoliei Ardealului a fost editată lucrarea părintelui profesor Dumitru Megheşan, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Oradea. Titlul ei este incitant şi provocator: „Îngerul Siloamului. Teologia mistagogică a Aghiasmei mari“ şi aduce lămuriri pertinente în această direcţie.
Părintele profesor dr. Dumitru Megheşan aduce în faţa noastră o carte deosebit de interesantă. Ea se prezintă ca o noutate excepţională ce se înscrie în tendinţa de a întinde punţi între teologie, pe de o parte, şi oamenii de ştiinţă, pe de altă parte.
Conştient că trăim într-o lume tehnicizată şi informatizată la un nivel foarte ridicat, autorul acestei cărţi consideră că nu ne putem autoizola faţă de cei ce nu gândesc ca noi, ci e necesară o conlucrare interdisciplinară, care ar putea revigora discursul dintre teologie şi ştiinţă.
Această preocupare este deosebit de benefică pentru ambele domenii, oferind reale posibilităţi de coborâre din propriile turnuri de autoizolare. Pentru teologi este deosebit de important să se vadă că aceştia nu pot sta încontinuu încartiruiţi într-un areal însingurat şi acolo să-şi realizeze mântuirea, fără a avea legătură cu realitatea. Pentru oamenii de ştiinţă, raportarea la teologie înseamnă depăşirea cercului lor raţional spre un domeniu metaraţional.
A te raporta la rezultatele fizicii moderne este deosebit de interesant pentru cei care se ocupă de domeniul teologiei.
Teologul nu acceptă orice îi spune ştiinţa, ci, într-un discernământ fidel tradiţiei Bisericii dintotdeauna, el va folosi rezultatele ştiinţei pentru a face mai demne de crezare adevărurile de credinţă.
Ultimele cercetări din ştiinţa modernă arată rolul impresionant al omului asupra mediului înconjurător şi asupra materiei.
ZIARUL LUMINA [http://www.ziarullumina.ro/aparitii-editoriale/ingerul-siloamului-teologia-mistagogica-aghiasmei-mari]
Părintele profesor dr. Dumitru Megheşan aduce în faţa noastră o carte deosebit de interesantă. Ea se prezintă ca o noutate excepţională ce se înscrie în tendinţa de a întinde punţi între teologie, pe de o parte, şi oamenii de ştiinţă, pe de altă parte.
Conştient că trăim într-o lume tehnicizată şi informatizată la un nivel foarte ridicat, autorul acestei cărţi consideră că nu ne putem autoizola faţă de cei ce nu gândesc ca noi, ci e necesară o conlucrare interdisciplinară, care ar putea revigora discursul dintre teologie şi ştiinţă.
Această preocupare este deosebit de benefică pentru ambele domenii, oferind reale posibilităţi de coborâre din propriile turnuri de autoizolare. Pentru teologi este deosebit de important să se vadă că aceştia nu pot sta încontinuu încartiruiţi într-un areal însingurat şi acolo să-şi realizeze mântuirea, fără a avea legătură cu realitatea. Pentru oamenii de ştiinţă, raportarea la teologie înseamnă depăşirea cercului lor raţional spre un domeniu metaraţional.
A te raporta la rezultatele fizicii moderne este deosebit de interesant pentru cei care se ocupă de domeniul teologiei.
Teologul nu acceptă orice îi spune ştiinţa, ci, într-un discernământ fidel tradiţiei Bisericii dintotdeauna, el va folosi rezultatele ştiinţei pentru a face mai demne de crezare adevărurile de credinţă.
Ultimele cercetări din ştiinţa modernă arată rolul impresionant al omului asupra mediului înconjurător şi asupra materiei.
ZIARUL LUMINA [http://www.ziarullumina.ro/aparitii-editoriale/ingerul-siloamului-teologia-mistagogica-aghiasmei-mari]
