În anul 1965, cineva a omis o mică liniuţă, şi ea a costat guvernul USA 18.500.000 de dolari! Liniuţa a fost omisă din instrucţiunile de alimentare la un computer care urma să ghideze o rachetă spre planeta Venus.
(Cuvânt rostit în Catedrala Eparhială din Alba Iulia, la începutul Postului Naşterii Domnului, 17 noiembrie 2014)
În anul 1965, cineva a omis o mică liniuţă, şi ea a costat guvernul USA 18.500.000 de dolari! Liniuţa a fost omisă din instrucţiunile de alimentare la un computer care urma să ghideze o rachetă spre planeta Venus. Lipsa acestei mărunte liniuţe a trimis racheta în afara traiectoriei sale şi ea a trebuit să fie distrusă. Filmul „Cea mai lungă zi” ne povesteşte istoria invaziei Franţei de către Aliaţi, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În acest film, un general german a cerut permisiune lui Hitler să folosească rezerva de trupe şi tancuri pentru a contraataca forţele aliate. Lui i s-a spus: „Hitler a luat o pastilă de somn şi nu poate fi deranjat”. Generalul supărat a murmurat: „Soarta Europei este hotărâtă de o pilulă de somn”. O mică liniuţă! O pilulă de somn! Lucruri mici! Şi totuşi, cât de importante sunt consecinţele lor. Arhimandritul Sofronie spune: „În viaţă, nimic nu este banal, mărunt, neînsemnat”.
Păcatele mici joacă un rol distrugător în vieţile creştinilor de azi. Ele sunt active în Biserica creştină. Scriitorul englez Clive S. Lewis (†1963), în cartea sa „Screwtape Letters”, ne povesteşte despre un anumit diavol care a devenit alarmat când persoana care i-a fost încredinţată să o ghideze la iad, deodată s-a alăturat Bisericii. El a scris o scrisoare Satanei, şeful său, întrebându-l ce să facă. Satana şi-a sfătuit agentul să nu se tulbure, ci să rămână cu omul său mereu, în special când el era în biserică. „Să ai grijă să-l faci atent la lucrurile mici”, a zis el. „Ai grijă să fie atent la faptul că acest uşier este un ipocrit, că pantofii acestui om scârţâie, că pălăria acestei doamne nu se potriveşte bine. Fă-l aşa de conştient de lucrurile mici, încât el să nu-L vadă niciodată pe Hristos”. Într-adevăr, lucrurile mici ne pot ţine departe de Hristos. Avva Isaia Pustnicul spune: „Prin aceste păcate mici, Satana ne smereşte şi ne înjoseşte, deoarece, în cele mari, e greu să ne tragă. Şi astfel, prin aceste căderi mici, el ne biruieşte şi prinde putere asupra noastră”.
Nu trebuie să spunem că anumite mărunţişuri sunt neînsemnate; mărunţişurile au mare însemnătate în viaţa noastră. Rana provocată de un ac uneori te doboară mai sigur decât o boală care cuprinde întreg trupul. Alteori, dintr-o scânteie se face un incendiu pe care nu-l mai poţi stinge şi care mistuie fără milă tot ce s-a strâns timp de ani de zile şi s-a păzit cu mare luare aminte. Sfântul Grigorie Teologul zice: „Cele de mică însemnătate nu sunt de mică însemnătate când produc pe cele mari”. Chiar un păcat mic, dacă la el se adaugă multe alte păcate mici, toate, împreună, constituie un mare păcat. Firul de nisip este mic, dar milioane de fire de nisip alcătuiesc munţii. Ce vor alcătui micile păcate repetate în fiecare zi? Păcatele mărunte necombătute se înmulţesc şi cresc ca buruienile.
Cel care doreşte să-şi mântuiască sufletul trebuie să se ferească până şi de păcatele care, în aparenţă, sunt mici. Repetarea de mai multe ori chiar a păcatelor mici, duce direct spre fărădelegi, şi aceasta este deja un păcat de moarte, care lipseşte sufletul de puterile lui harice. Omul trebuie să fugă chiar şi de cele mai mici păcate, pentru că cel ce nu se îndepărtează de cele mici, negreşit va cădea în cele mari şi grele. Cine e biruit în lucrurile mici, acela e biruit şi în cele mari. Sfântul Isaac Sirul zice: „Cine socoteşte că greşelile lui sunt mici, acela cade în altele mai rele decât cele dintâi”. Oamenii, socotind că un păcat sau altul este mic, ajung să socotească cum că niciun păcat nu e mare. Cine se teme de Domnul se fereşte de greşelile mici.
Dumnezeu ne cere să-L ascultăm în orice amănunt al vieţii. Nu există două feluri de ascultări: una pentru lucruri mari şi una pentru lucruri mici, după cum numai măsura omenească împarte păcatele în păcate mari şi mici. Pentru Dumnezeu, orice păcat este respingător. În slujba lui Dumnezeu nu există îndatorire mare sau mică; toate sunt de cea mai înaltă importanţă. Nu poate fi numit mic un rău care supără pe Duhul Sfânt (Efes. 4, 30), un rău care vădeşte nepăsarea omului faţa de ceea ce este plăcut lui Dumnezeu. Greşelile mici şi neînsemnate au micşorat adeseori slava marilor barbaţi. De aceea, Bătrânul Ioil din Kalamata (†1966) ne atenţionează: „Nu există păcat mic sau mare. Mic sau mare, păcatul rămâne mereu păcat. Multele noastre păcate mici sunt mai rele decât un păcat mare, pentru că trec neobservate şi nu ne îngrijim să le îndreptăm”. Adevăraţii creştini sunt gata să renunţe chiar la cele mai mărunte lucruri care îi pot îndepărta de Hristos. Ei urmează îndemnul înţeleptului Solomon, care zice: „Ah, prindeţi-ne vulpile, pe cele mici, care ne strică viile” (Cânt. 2, 15). De aceste „vulpi mici” sau păcate mărunte trebuie să ne ferim, ca, de Crăciun, să-L primim pe Hristos în ieslea curată a fiinţei noastre. Amin.
† IRINEU
Arhiepiscop al Alba Iuliei
