28 Februarie 2015
În 28 februarie Biserica Ortodoxă îi prăznuieşte pe Cuvioşii părinţi Ioan Casian şi Gherman, care au contribuit la întărirea vieţii monahale în Dobrogea. Prin ctitoriile şi prin scrierile sale, Sf. Ioan Casian a contribuit la răspândirea şi consolidarea instituţiilor monahale din Apus. De secole, credincioşii ortodocşi au putut aprecia deopotrivă bogăţia şi frumuseţea scrierilor Sf. Ioan Casian, care vin din trăirea şi exercitarea virtuţilor credinţei, la şcoala marilor Părinţi din Pustia Egiptului. Sf. Gherman a avut şi el o contribuţie esenţială la organizarea vieţii monahale din Dobrogea, Italia şi Galia.
Sfântul Ioan s-a născut în Delta Dunării, în Dobrogea în jurul anului 360. În anul 382 întră într-o mănăstire din Betleem şi după câţiva ani primeşte permisiunea ca, împreună cu prietenul său Sfântul Gherman din Dobrogea, să meargă să-i cerceteze pe Părinţii deşertului din Egipt. Ei au rămas în Egipt până în anul 399, cu excepţia unei scurte perioade când s-au reîntors la Betleem şi au primit binecuvântarea de plecare definitivă din acea mănăstire. După ce au plecat din Egipt, au mers la Constantinopol, unde l-au întâlnit pe Sfântul Ioan Gură de Aur, care l-a hirotonit pe Sfântul Ioan Casian diacon. Au trebuit să plece din Constantinopol în anul 403, când Sfântul Ioan Gură de Aur a fost exilat, stabilindu-se ulterior lângă Marsilia (în Franţa de azi), unde a fost hirotonit preot şi unde a fondat două mănăstiri, una de călugări şi una de maici. Cele mai cunoscute lucrări ale Sfântului Ioan Casian sunt Instituţiile, care detaliază modul de trăire a vieţii monahale şi Convorbirile duhovniceşti, care oferă detalii despre conversaţiile dintre Ioan şi Gherman şi Părinţii deşertului. De asemenea, el avertizează asupra unora din excesele din teologia Fericitului Augustin de Hippona dar evită să-l critice numindu-l direct. Din aceste motive, el este adesea acuzat de semi-pelagianism de către Biserica Romano-Catolică şi de către unii comentatori protestanţi. Sfântul Ioan a adormit în Domnul, în pace, în anul 435. Pentru viaţa lor pilduitoare, Sfântul Sinod al B.O.R. i-a trecut în rândul Sfinţilor Părinţi, cu prăznuire la 28 februarie. Prăznuirea sa se ţine în 29 februarie (sau 28 februarie în anii nebisecţi) iar, la nivel local, în 23 iulie în localitatea Marsilia din Franţa.
Sfântul Ioan s-a născut în Delta Dunării, în Dobrogea în jurul anului 360. În anul 382 întră într-o mănăstire din Betleem şi după câţiva ani primeşte permisiunea ca, împreună cu prietenul său Sfântul Gherman din Dobrogea, să meargă să-i cerceteze pe Părinţii deşertului din Egipt. Ei au rămas în Egipt până în anul 399, cu excepţia unei scurte perioade când s-au reîntors la Betleem şi au primit binecuvântarea de plecare definitivă din acea mănăstire. După ce au plecat din Egipt, au mers la Constantinopol, unde l-au întâlnit pe Sfântul Ioan Gură de Aur, care l-a hirotonit pe Sfântul Ioan Casian diacon. Au trebuit să plece din Constantinopol în anul 403, când Sfântul Ioan Gură de Aur a fost exilat, stabilindu-se ulterior lângă Marsilia (în Franţa de azi), unde a fost hirotonit preot şi unde a fondat două mănăstiri, una de călugări şi una de maici. Cele mai cunoscute lucrări ale Sfântului Ioan Casian sunt Instituţiile, care detaliază modul de trăire a vieţii monahale şi Convorbirile duhovniceşti, care oferă detalii despre conversaţiile dintre Ioan şi Gherman şi Părinţii deşertului. De asemenea, el avertizează asupra unora din excesele din teologia Fericitului Augustin de Hippona dar evită să-l critice numindu-l direct. Din aceste motive, el este adesea acuzat de semi-pelagianism de către Biserica Romano-Catolică şi de către unii comentatori protestanţi. Sfântul Ioan a adormit în Domnul, în pace, în anul 435. Pentru viaţa lor pilduitoare, Sfântul Sinod al B.O.R. i-a trecut în rândul Sfinţilor Părinţi, cu prăznuire la 28 februarie. Prăznuirea sa se ţine în 29 februarie (sau 28 februarie în anii nebisecţi) iar, la nivel local, în 23 iulie în localitatea Marsilia din Franţa.
