12 Martie 2015
Înaltpreasfinţitul Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei, a fost prezent astăzi, 12 martie, în judeţul Mureş, respectiv în Protopopiatul Luduş. Însoţit de către Părintele protopop Lucian Voşloban, a efectuat vizite canonice în 10 parohii din acest protopopiat, întâlnindu-se cu preoţii parohi şi cu credincioşii. Astfel, Ierarhul a poposit în parohiile: Şăulia de Câmpie, Grebeniş, Miheş, Vişinel, Sărmăşel Gară, Dâmbu şi filia Satu Nou, Sânpetru de Câmpie, Sângeorgiu de Câmpie şi Tuşin.
Aflându-ne într-un timp de curăţire sufletească şi de primenire spirituală, în Postul Sfintelor Paşti, vizitele Înaltpreasfinţiei sale au rolul de a sedimenta – acum, în pridvorul Învierii –, în conştiinţa pastorală a preoţilor rolul şi importanţa lor de „crainici ai cerului” în lucrarea pe care o fac, cu atâta jertfă, în ogorul Bisericii strămoşeşti. Împlinindu-şi misiunea sacerdotală, în lipsuri şi greutăţi pastorale, uneori prea puţin evidente sau prea de puţini ştiute, apostolatul lor este reîmprospătat şi revigorat de prezenţa Ierarhului la ei acasă, în parohiile pe care le păstoresc.
Discuţiile cu Arhipăstorul lor, mărturisirea nevoilor pe care le au în teritoriu, inerente în demersul pastoral-misionar, sfaturile pe care i le cer – toate acestea sunt de bun augur în aceste vremuri grele, vremuri în care lumea, bântuită de incertitudini false, se îndreaptă tot mai grabnic spre secularizare şi indolenţă duhovnicească. Cuvintele de îmbărbătare şi răspunsurile practice pe care le primesc ajută la solidificarea relaţiei lor cu Arhiereul şi la reconsiderarea misiunii lor în raport cu oamenii şi cu Dumnezeu. Toate acestea contribuie substanţial la împlinirea operei de zidire a Trupului tainic al lui Hristos – Biserica.
Având pildă desăvârşită pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos – Păstorul cel bun, care „Îşi pune sufletul pentru oile sale” (In. 10, 11) –, lucrarea jertfelnică a preoţilor în via Domnului are forţa de a restaura chipul lumii şi de a conduce la mântuire pe cei păstoriţi. Inspiraţi de exemplul păstorului lor spiritual şi având o bună conduită morală creştină, credincioşii îşi pot trăi în mod autentic credinţa ortodoxă. În felul acesta, ei primesc har de sus pentru a lucra cu sârguinţă la mântuirea lor şi a ajunge la „măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos” (Ef. 4, 13), pe care ne-o dorim cu toţii.
Aflându-ne într-un timp de curăţire sufletească şi de primenire spirituală, în Postul Sfintelor Paşti, vizitele Înaltpreasfinţiei sale au rolul de a sedimenta – acum, în pridvorul Învierii –, în conştiinţa pastorală a preoţilor rolul şi importanţa lor de „crainici ai cerului” în lucrarea pe care o fac, cu atâta jertfă, în ogorul Bisericii strămoşeşti. Împlinindu-şi misiunea sacerdotală, în lipsuri şi greutăţi pastorale, uneori prea puţin evidente sau prea de puţini ştiute, apostolatul lor este reîmprospătat şi revigorat de prezenţa Ierarhului la ei acasă, în parohiile pe care le păstoresc.
Discuţiile cu Arhipăstorul lor, mărturisirea nevoilor pe care le au în teritoriu, inerente în demersul pastoral-misionar, sfaturile pe care i le cer – toate acestea sunt de bun augur în aceste vremuri grele, vremuri în care lumea, bântuită de incertitudini false, se îndreaptă tot mai grabnic spre secularizare şi indolenţă duhovnicească. Cuvintele de îmbărbătare şi răspunsurile practice pe care le primesc ajută la solidificarea relaţiei lor cu Arhiereul şi la reconsiderarea misiunii lor în raport cu oamenii şi cu Dumnezeu. Toate acestea contribuie substanţial la împlinirea operei de zidire a Trupului tainic al lui Hristos – Biserica.
Având pildă desăvârşită pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos – Păstorul cel bun, care „Îşi pune sufletul pentru oile sale” (In. 10, 11) –, lucrarea jertfelnică a preoţilor în via Domnului are forţa de a restaura chipul lumii şi de a conduce la mântuire pe cei păstoriţi. Inspiraţi de exemplul păstorului lor spiritual şi având o bună conduită morală creştină, credincioşii îşi pot trăi în mod autentic credinţa ortodoxă. În felul acesta, ei primesc har de sus pentru a lucra cu sârguinţă la mântuirea lor şi a ajunge la „măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos” (Ef. 4, 13), pe care ne-o dorim cu toţii.
