Astăzi, 27 iulie, în ziua de pomenire a Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Irineu al Alba Iuliei a oficiat sfânta liturghie la hramul Mănăstirii Oaşa.
M-rea Oaşa are două hramuri. Primul este Adormirea Maicii Domnului, iar al doilea Sf. Pantelimon, Părintele Arhimandrit Iustin Miron Stareţul vetrei monahale ne explică:
„Am mai fixat un hram secundar pentru ca să poată veni şi Înaltpreasfinţitul la hramul nostru. De Adormirea Maicii Domnului nu poate să vină, sunt multe mănăstiri care au hramul acesta iar Arhipăstorul poate să fie prezent doar într-un singur loc. Aşa am ajuns să avem două hramuri. În timp ne dăm seama de fapt că nu noi l-am ales pe Sfântul Pantelimon ci el ne-a ales pe noi, şi că, de sus a venit lucrarea aceasta. Dumnezeu a rânduit aşa şi chiar se potriveşte pentru că la altitudinea de 1.400 de metri, la care este aşezată mănăstirea sunt condiţii grele de vieţuire din punct de vedere climatic, deoarece vara este aproape inexistentă. Sunt doar câteva zile de vară şi trebuie să fi foarte atent să îţi poţi da seama când e vară.”
Istoric Mănăstirea Oaşa
Mănăstirea Oaşa aflată în localitatea Şugag, judeţul Alba la poalele Munţilor Şureanu, este o oază de linişte, înconjurată de păduri, cu văi şi lacuri. Cel mai apropiat sat se află la o distanţă de peste patruzeci de kilometri de mănăstire.
În anul 1943, scriitorul Ioan Pop şi povestitorul Mihail Sadoveanu au ridicat în acest loc o bisericuţă din lemn. Mai apoi, în anul 1983, prin purtarea de grija a episcopului Emilian Birdaş, o veche biserică a fost reparată şi îmbunătăţită, după care a fost adusă în acest loc.
Biserica de lemn din Mănăstirea Oaşa a fost strămutată în acest loc de pe râul Sebeş, judeţul Alba, odată cu amenajarea lacului de acumulare construit pe Valea Frumoasei.
În anul 1990, bisericuţa a fost resfinţită, iar în jurul ei s-a rânduit o obşte de maici. Cu ajutorul celor de la Hidrotehnica, maicile au reuşit să ridice mai multe corpuri de chilii, în jurul bisericuţei: corpul de chilii, zidit în stil brâncovenesc, cu etaj; stăreţia; trapeza şi clopotniţa. Iernile grele şi accesul anevoios în acest loc au făcut ca maicile să întâmpine dificultăţi greu de biruit. Astfel, în anul 1998, maicile au părăsit mănăstirea. Mai apoi, în ziua de 1 iunie 2000, în acest loc pustiu şi greu accesibil s-a aşezat o obşte de călugări de la Schitul Poşaga [http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/schitul-izvorul-posaga-67795.html] . În prezent mănăstirea numără aproximativ 30 de vieţuitori, iar stareţ este Părintele Arhimandrit Iustin Miron.
Biserica este din lemn, fiind zidită pe o fundaţie de piatră, în forma de cruce. Biserica are o singură turlă, fiind acoperită cu şindrilă şi a fost pictată, în frescă, între anii 1985-1986, de către pictorul Liviu Dumbravă, din Gura Humorului.
Mănăstirea Oaşa a fost şi rămâne legată duhovniceşte de Părintele Arhim. Teofil Părăian, de la Mănăstirea Brâncoveanu, Sâmbăta de Sus. Părintele Teofil era invitatul special al taberelor de muncă şi rugăciune organizate la mănăstire, tabere începute încă de când obştea era la Poşaga, iar din 2009 misiunea a fost preluată de părinţii de la mănăstirea Oaşa.
La mănăstirea Oaşa se află şi o părticică din moaştele Sf. Pantelimon alături de alte sfinte moaşte şi o copie după icoana Maica Domnului Pantanasa primită de la mănăstirea Vatoped din Sfântul munte Athos.
