8 Noiembrie 2015
An de an, la 08 noiembrie, Biserica Ortodoxă face pomenirea Soborului Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil. De fapt, sărbătoarea, deşi acordă cuvenita întâietate celor doi „Arhistrategi”, are în vedere întreg soborul „Puterilor cereşti celor fără de trup”, adică al lumii îngerilor. În limba noastră veche, Sfinţii Arhangheli erau numiţi cu precădere Sfinţii Voievozi.
Astăzi, Biserica ne cheamă sa cinstim pe Sfinţii Îngeri si lucrarea lor in viata noastră si in lume. Este sărbătoarea Sfinţilor Mihail, Gavriil şi Rafail, în jurul cărora Biserica adună şi serbează toată obştea, tot "soborul" Sfinţilor Îngeri. Ca sărbătoare a îngerilor, ziua de 8 noiembrie a început a se serba în Biserică de prin veacul al cincilea şi ea s-a răspândit repede în tot Răsăritul creştin.
Despre îngeri, Biserica învaţă că ei sunt "duhuri slujitoare" (Evrei,1,14), adică fiinţe fără de trupuri, slugi credincioase lui Dumnezeu şi totodată prieteni şi ocrotitori ai noştri, puşi de Dumnezeu, pe drumul anevoios de la leagăn până la patria noastră cereasca.
De cele mai multe ori îngerii apar ca slujitori anonimi ai voinţei divine. Trei dintre făpturile îngereşti sunt totuşi bine individualizate în conştiinţa creştină: arhanghelii Mihail, Gavriil şi Rafail; ei sunt întâistătătorii cetelor îngereşti mai apropiate de oameni şi puternic implicate în iconomia mântuirii noastre. După tradiţia biblică, arhanghelii (îngeri stătători dinaintea Tronului dumnezeiesc şi purtători la cer ai rugăciunilor celor drepţi) sunt în număr de 7, dar în textele canonice şi în cele „bune de citit” nu apar nominalizaţi decât cei 3 (desigur, cei mai importanţi).
Mihail ne este înfăţişat, atât în Vechiul cât şi în Noul Testament, drept „mare arhistrateg”, căpetenie a „oştirilor cereşti“, fiind pedepsitorul direct al lui Lucifer (popular: Luceafărul), pe care l-a izgonit din cer („Am văzut pe Satana ca un fulger căzând din cer“ – zice Mântuitorul la Lc 10, 18) atunci când acesta s-a trufit împotriva Ziditorului (vezi Is 14, 13-14, sau II Tes 2, 4). Mihail este deci împlinitorul dreptăţii dumnezeieşti, purtând în mâna dreaptă sabia de foc, cum îl vedem cel mai adesea reprezentat în icoane (iar în biserici mai ales pe uşa diaconească din stânga uşilor împărăteşti). Numele său – în evreieşte Miha’El – se tălmăceşte: „Cine e ca Dumnezeu?“. Se crede că al lui va fi şi „glasul arhanghelului” care va trâmbiţa învierea şi judecata la a doua venire a Domnului (vezi I Tes 4,16). În vechime era socotit ocrotitorul ceresc al „poporului ales”. La noi există o tradiţie populară cu privire la ajutorul dat în războaie de către Arhanghelul Mihail lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Biserica îl cinsteşte pe 6 septembrie prin pomenirea minunii săvârşite de el în Colose şi pe 8 noiembrie.
Gavriil – mesagerul marianic prin excelenţă (începând cu Sf. Ioachim şi Ana, părinţii Sfintei Fecioare), numit liturgic „preafrumosul” şi „înveselitorul” şi reprezentat în biserici mai ales pe uşa diaconeasca din dreapta uşilor împărăteşti – este arhanghelul Bunei Vestiri („Bucura-te, ceea ce eşti plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu intre femei...“ – Lc 1, 28 si urm.), purtătorul predilect al veştilor legate de iconomia mântuirii. El apare, în ambele Testamente, drept călăuzitorul spre adevăr şi vestitorul ceresc cel mai de seamă al Cuvântului dumnezeiesc, inclusiv al Învierii Domnului (fiind cunoscut mai ales datorită profetului Daniel şi evanghelistului Luca). Gabri’El înseamnă în evreieşte „Dumnezeu a fost puternic“. Îl întâlnim în calendarul bisericesc pe 26 martie (imediat după Buna Vestire), pe 13 iulie (Soborul Arhanghelului Gavriil) şi pe 8 noiembrie.
Rafail (cunoscut din Cartea Tobit, carte necanonică, dar „buna de citit“ a Vechiului Testament) este, conform tradiţiei, vindecătorul celor bolnavi (în evreieşte, Refa’El înseamnă „Dumnezeu a vindecat“), ca unul ce l-a scăpat de orbie pe bătrânul Tobit; apoi călăuzitorul tainic al celor ce călătoresc cu treburi şi cu griji, precum Tobie; dar mai ales ocrotitorul nunţii şi al dragostei conjugale (vezi Tob, mai ales 6, 18-19: „«Iar când va fi sa te apropii de ea, de Sara, fiica lui Raguel, ridicaţi-vă amândoi, rugaţi-vă la Domnul cerului şi cereţi ca asupra voastră sa vina îndurare şi mântuire. Nu te teme, căci ea ţi-a fost rânduită dintotdeauna. Tu eşti cel care o vei scăpa». Când Tobie a auzit cuvintele lui Rafail, că ea era sora lui, din seminţia casei tatălui său, a iubit-o mult şi inima i s-a lipit de ea”.
După descoperirile Sfintei Scripturi şi după mărturisirile Sfinţilor, îngerii iubesc pe Dumnezeu, Il preamăresc si-I împlinesc voia Lui in conducerea lumilor, împărăţiilor, a popoarelor, a oamenilor. Ca slujitori, îngerii sunt uneori împlinitori ai pedepselor lui Dumnezeu, cum a fost focul peste Sodoma sau pedepselor peste Egipt. Dar, în mod statornic, îngerii slujesc la apărarea si călăuzirea oamenilor. Ei duc rugăciunile noastre la Dumnezeu, ei ocrotesc pe cei drepţi: pe Lot de foc, pe Ilie de Ahab, pe cei trei tineri în cuptorul din Babilon, pe Apostolul Petru de Irod. Ei vestesc faptele mari ale mântuirii: Naşterea Domnului, suferinţa din Ghetsimani, Învierea Domnului, a doua Lui venire. Îngerii păzitori sfătuiesc de bine pe oameni prin glasul conştiinţei: tot ce este în noi bun, curat, luminat, orice gând frumos, orice mişcare buna a inimii, rugăciunea, pocăinţa, faptele bune, toate acestea se nasc in noi si se înfăptuiesc din indemnul îngerului păzitor.
La început, toţi îngerii au fost făcuţi de Dumnezeu buni, strălucind de frumuseţi, de înţelepciune si de tot felul de daruri. Dar, Stăpânul Cerului şi al pământului i-a supus unei încercări prin care îngerii, cu voie libera, sa-si dovedească ascultarea. Încercarea aceasta s-a petrecut înainte de facerea lumii. Şi, în aceasta încercare, o parte din îngeri, în frunte cu Lucifer, cel mai frumos şi cel mai înzestrat dintre ei, s-a răzvrătit împotriva Ziditorului sau, zicând: "Pune-voi scaunul meu deasupra norilor şi voi fi asemenea cu Cel Preaînalt". Şi ameţit de mândrie, n-a vrut să mai asculte de Dumnezeu.
Despre căderea lui Lucifer şi a îngerilor lui, Scriptura ne vorbeşte aşa: "Si s-a făcut război în cer: Mihail, şi îngerii lui, au pornit război cu balaurul. Si se războia si balaurul şi îngerii lui si n-a izbutit el, nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în cer. Şi a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele cel de demult, care se cheamă satana, diavolul cel ce înşela pe toata lumea, pe pământ si îngerii lui au fost aruncaţi cu el" (Apoc.,12,7-9). Si aşa a căzut Lucifer din cinstea de arhanghel, precum grăieşte Domnul: "Am văzut pe satana ca un fulger cazând din cer" (Luca,10,18). Si asemenea cu el şi ceata de îngeri ce era sub dânsul, înălţându-se, a căzut şi demonii, luptători împotriva mântuirii noastre s-au făcut.
Astăzi, Biserica ne cheamă sa cinstim pe Sfinţii Îngeri si lucrarea lor in viata noastră si in lume. Este sărbătoarea Sfinţilor Mihail, Gavriil şi Rafail, în jurul cărora Biserica adună şi serbează toată obştea, tot "soborul" Sfinţilor Îngeri. Ca sărbătoare a îngerilor, ziua de 8 noiembrie a început a se serba în Biserică de prin veacul al cincilea şi ea s-a răspândit repede în tot Răsăritul creştin.
Despre îngeri, Biserica învaţă că ei sunt "duhuri slujitoare" (Evrei,1,14), adică fiinţe fără de trupuri, slugi credincioase lui Dumnezeu şi totodată prieteni şi ocrotitori ai noştri, puşi de Dumnezeu, pe drumul anevoios de la leagăn până la patria noastră cereasca.
De cele mai multe ori îngerii apar ca slujitori anonimi ai voinţei divine. Trei dintre făpturile îngereşti sunt totuşi bine individualizate în conştiinţa creştină: arhanghelii Mihail, Gavriil şi Rafail; ei sunt întâistătătorii cetelor îngereşti mai apropiate de oameni şi puternic implicate în iconomia mântuirii noastre. După tradiţia biblică, arhanghelii (îngeri stătători dinaintea Tronului dumnezeiesc şi purtători la cer ai rugăciunilor celor drepţi) sunt în număr de 7, dar în textele canonice şi în cele „bune de citit” nu apar nominalizaţi decât cei 3 (desigur, cei mai importanţi).
Mihail ne este înfăţişat, atât în Vechiul cât şi în Noul Testament, drept „mare arhistrateg”, căpetenie a „oştirilor cereşti“, fiind pedepsitorul direct al lui Lucifer (popular: Luceafărul), pe care l-a izgonit din cer („Am văzut pe Satana ca un fulger căzând din cer“ – zice Mântuitorul la Lc 10, 18) atunci când acesta s-a trufit împotriva Ziditorului (vezi Is 14, 13-14, sau II Tes 2, 4). Mihail este deci împlinitorul dreptăţii dumnezeieşti, purtând în mâna dreaptă sabia de foc, cum îl vedem cel mai adesea reprezentat în icoane (iar în biserici mai ales pe uşa diaconească din stânga uşilor împărăteşti). Numele său – în evreieşte Miha’El – se tălmăceşte: „Cine e ca Dumnezeu?“. Se crede că al lui va fi şi „glasul arhanghelului” care va trâmbiţa învierea şi judecata la a doua venire a Domnului (vezi I Tes 4,16). În vechime era socotit ocrotitorul ceresc al „poporului ales”. La noi există o tradiţie populară cu privire la ajutorul dat în războaie de către Arhanghelul Mihail lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Biserica îl cinsteşte pe 6 septembrie prin pomenirea minunii săvârşite de el în Colose şi pe 8 noiembrie.
Gavriil – mesagerul marianic prin excelenţă (începând cu Sf. Ioachim şi Ana, părinţii Sfintei Fecioare), numit liturgic „preafrumosul” şi „înveselitorul” şi reprezentat în biserici mai ales pe uşa diaconeasca din dreapta uşilor împărăteşti – este arhanghelul Bunei Vestiri („Bucura-te, ceea ce eşti plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu intre femei...“ – Lc 1, 28 si urm.), purtătorul predilect al veştilor legate de iconomia mântuirii. El apare, în ambele Testamente, drept călăuzitorul spre adevăr şi vestitorul ceresc cel mai de seamă al Cuvântului dumnezeiesc, inclusiv al Învierii Domnului (fiind cunoscut mai ales datorită profetului Daniel şi evanghelistului Luca). Gabri’El înseamnă în evreieşte „Dumnezeu a fost puternic“. Îl întâlnim în calendarul bisericesc pe 26 martie (imediat după Buna Vestire), pe 13 iulie (Soborul Arhanghelului Gavriil) şi pe 8 noiembrie.
Rafail (cunoscut din Cartea Tobit, carte necanonică, dar „buna de citit“ a Vechiului Testament) este, conform tradiţiei, vindecătorul celor bolnavi (în evreieşte, Refa’El înseamnă „Dumnezeu a vindecat“), ca unul ce l-a scăpat de orbie pe bătrânul Tobit; apoi călăuzitorul tainic al celor ce călătoresc cu treburi şi cu griji, precum Tobie; dar mai ales ocrotitorul nunţii şi al dragostei conjugale (vezi Tob, mai ales 6, 18-19: „«Iar când va fi sa te apropii de ea, de Sara, fiica lui Raguel, ridicaţi-vă amândoi, rugaţi-vă la Domnul cerului şi cereţi ca asupra voastră sa vina îndurare şi mântuire. Nu te teme, căci ea ţi-a fost rânduită dintotdeauna. Tu eşti cel care o vei scăpa». Când Tobie a auzit cuvintele lui Rafail, că ea era sora lui, din seminţia casei tatălui său, a iubit-o mult şi inima i s-a lipit de ea”.
După descoperirile Sfintei Scripturi şi după mărturisirile Sfinţilor, îngerii iubesc pe Dumnezeu, Il preamăresc si-I împlinesc voia Lui in conducerea lumilor, împărăţiilor, a popoarelor, a oamenilor. Ca slujitori, îngerii sunt uneori împlinitori ai pedepselor lui Dumnezeu, cum a fost focul peste Sodoma sau pedepselor peste Egipt. Dar, în mod statornic, îngerii slujesc la apărarea si călăuzirea oamenilor. Ei duc rugăciunile noastre la Dumnezeu, ei ocrotesc pe cei drepţi: pe Lot de foc, pe Ilie de Ahab, pe cei trei tineri în cuptorul din Babilon, pe Apostolul Petru de Irod. Ei vestesc faptele mari ale mântuirii: Naşterea Domnului, suferinţa din Ghetsimani, Învierea Domnului, a doua Lui venire. Îngerii păzitori sfătuiesc de bine pe oameni prin glasul conştiinţei: tot ce este în noi bun, curat, luminat, orice gând frumos, orice mişcare buna a inimii, rugăciunea, pocăinţa, faptele bune, toate acestea se nasc in noi si se înfăptuiesc din indemnul îngerului păzitor.
La început, toţi îngerii au fost făcuţi de Dumnezeu buni, strălucind de frumuseţi, de înţelepciune si de tot felul de daruri. Dar, Stăpânul Cerului şi al pământului i-a supus unei încercări prin care îngerii, cu voie libera, sa-si dovedească ascultarea. Încercarea aceasta s-a petrecut înainte de facerea lumii. Şi, în aceasta încercare, o parte din îngeri, în frunte cu Lucifer, cel mai frumos şi cel mai înzestrat dintre ei, s-a răzvrătit împotriva Ziditorului sau, zicând: "Pune-voi scaunul meu deasupra norilor şi voi fi asemenea cu Cel Preaînalt". Şi ameţit de mândrie, n-a vrut să mai asculte de Dumnezeu.
Despre căderea lui Lucifer şi a îngerilor lui, Scriptura ne vorbeşte aşa: "Si s-a făcut război în cer: Mihail, şi îngerii lui, au pornit război cu balaurul. Si se războia si balaurul şi îngerii lui si n-a izbutit el, nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în cer. Şi a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele cel de demult, care se cheamă satana, diavolul cel ce înşela pe toata lumea, pe pământ si îngerii lui au fost aruncaţi cu el" (Apoc.,12,7-9). Si aşa a căzut Lucifer din cinstea de arhanghel, precum grăieşte Domnul: "Am văzut pe satana ca un fulger cazând din cer" (Luca,10,18). Si asemenea cu el şi ceata de îngeri ce era sub dânsul, înălţându-se, a căzut şi demonii, luptători împotriva mântuirii noastre s-au făcut.
