8 Iunie 2016
Încheierea (odovania) luminatului praznic al Învierii Domnului se face în a 39-a zi, în Miercurea dinaintea Înălţării Domnului, din a şasea săptămână după Paşti. În unele tradiţii, serviciile acestei zile sunt la fel de sărbătorite ca cele de la Paşti, deşi citirile zilnice din Sfânta Scriptură diferă. După apolisul (încheierea) de la Sfânta Liturghie imnele pascale nu mai sunt cântate. În această zi s-au rostit pentru ultima dată în acest an bisericesc stihurile Paştilor. Tot aceasta este şi ultima zi în care sfinţiţii slujitori s-au pregătit pentru începutul dumnezeieştii Liturghii cu rugăciunea „Hristos a înviat…”. De la Înălţare şi până la Duminica Pogorârii Sfântului Duh se zice numai „Slavă întru cei de sus…” de două ori şi „Doamne buzele mele…” o dată. De la Înălţare şi până la Rusalii la Sfânta Liturghie în loc de „Am văzut lumina cea adevărată…” se cântă troparul Înălţării „Înălţatu-te-ai întru slavă…”. De la Înălţare înainte, începutul Utreniei se face ca şi în perioada Octoihului cu partea introductivă a celor doi psalmi 19 şi 20, având binecuvântarea de început „Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor.” Vecernia praznicului împărătesc al Înălţării Domnului conţine o rânduială specială. În timpul slujbei de seară, în timpul cântării troparului acestei sărbători, preoţii cădesc şi ridică Sfântul Epitaf de pe Sfânta Masă aşezat în Sfânta şi Marea Vineri, în cadrul Deniei şi îl pun în locul unde stă de obicei până anul următor când va fi scos în procesiune din nou.
