7 August 2016
La începutul lunii august, anul mântuirii 2016, a trecut în lumea veşniciei Regina Ana. A plecat dintre cei vii cea care a fost consoartă bună şi credincioasă înţeleptului nostru Rege, Mihai I al României. Odrăslită din neam princiar, această fiinţă aleasă a primit numele Ana, pe care l-au avut, în timpuri străvechi, mama profetului Samuel şi mama Născătoarei de Dumnezeu.
Asemenea acestor femei ilustre, ea a fost împodobită cu remarcabile valenţe morale, purtând în nucleul familiei şi, apoi, în complexul vieţii sociale, bogăţiile sensibilităţii sale, intuiţiei sale, generozităţii şi statorniciei sale. Ea a fost, prin excelenţă, femeia virtuoasă care „a vegheat la propăşirea casei sale” (cf. Pilde 31, 27).
Alături de suveranul nostru exilat, Regina a îndurat cu stoicism multe asperităţi, lipsuri şi suferinţe. Decenii la rând, şi-a câştigat „pâinea cea de toate zilele” (Mt. 6, 11), în sudoarea frunţii sale, trecând prin nenumărate greutăţi pentru a-şi întreţine familia dragă.
Ca soţie şi-a unit destinul ei de acela al unui bărbat demn, într-o legătură de dăruire reciprocă, întru servirea convieţuirii şi a vieţii, dovedindu-se „mai de preţ decât mărgeanul” (Pilde 31, 10). Ca mamă, s-a transformat în zâmbetul lui Dumnezeu pentru odraslele sale princiare aduse la lumină, pe care le-a crescut bine, făcându-se punct de referinţă în drumul vieţii lor.
Regina Ana a dorit fierbinte să vadă România despre care Majestatea Sa Regele Mihai îi vorbea mereu, cu pasiune şi dor. ,,Când a venit plinirea vremii” (cf. Gal. 4, 4), adică termenul hotărât de Dumnezeu, ea a ajuns în spaţiul nostru mioritic, pe care l-a îndrăgit mult, preţuind, totodată, tezaurul nostru etnic. Astfel, în scurt timp, a câştigat iubirea şi admiraţia românilor.
Întrucât Regina „şi-a împlinit călătoria” (cf. II Tim. 4, 7), trupul ei va fi aşezat în cripta regală de la Mănăstirea Curtea de Argeş. Acolo, acesta va dormi somnul dulce al morţii până la învierea cea de obşte, când cu toţii ne vom ridica din mormintele noastre, ca pasărea Phoenix din propria-i cenuşă.
De acum înainte, mulţi pelerini, îndeosebi cei care iubesc Monarhia Română, vor veni la mormântul ei ca să-i aducă un pios omagiu. Poposind aici, putem primi de la scumpa noastră Regină pildă şi îndemn de a avea o conduită nobilă ca, după moartea noastră, să înrâurim generaţiile viitoare prin puterea unui exemplu frumos, edificator şi nemuritor.
Odihnească-se în pace!
Veşnica ei pomenire!
† IRINEU
Arhiepiscop al Alba Iuliei
Asemenea acestor femei ilustre, ea a fost împodobită cu remarcabile valenţe morale, purtând în nucleul familiei şi, apoi, în complexul vieţii sociale, bogăţiile sensibilităţii sale, intuiţiei sale, generozităţii şi statorniciei sale. Ea a fost, prin excelenţă, femeia virtuoasă care „a vegheat la propăşirea casei sale” (cf. Pilde 31, 27).
Alături de suveranul nostru exilat, Regina a îndurat cu stoicism multe asperităţi, lipsuri şi suferinţe. Decenii la rând, şi-a câştigat „pâinea cea de toate zilele” (Mt. 6, 11), în sudoarea frunţii sale, trecând prin nenumărate greutăţi pentru a-şi întreţine familia dragă.
Ca soţie şi-a unit destinul ei de acela al unui bărbat demn, într-o legătură de dăruire reciprocă, întru servirea convieţuirii şi a vieţii, dovedindu-se „mai de preţ decât mărgeanul” (Pilde 31, 10). Ca mamă, s-a transformat în zâmbetul lui Dumnezeu pentru odraslele sale princiare aduse la lumină, pe care le-a crescut bine, făcându-se punct de referinţă în drumul vieţii lor.
Regina Ana a dorit fierbinte să vadă România despre care Majestatea Sa Regele Mihai îi vorbea mereu, cu pasiune şi dor. ,,Când a venit plinirea vremii” (cf. Gal. 4, 4), adică termenul hotărât de Dumnezeu, ea a ajuns în spaţiul nostru mioritic, pe care l-a îndrăgit mult, preţuind, totodată, tezaurul nostru etnic. Astfel, în scurt timp, a câştigat iubirea şi admiraţia românilor.
Întrucât Regina „şi-a împlinit călătoria” (cf. II Tim. 4, 7), trupul ei va fi aşezat în cripta regală de la Mănăstirea Curtea de Argeş. Acolo, acesta va dormi somnul dulce al morţii până la învierea cea de obşte, când cu toţii ne vom ridica din mormintele noastre, ca pasărea Phoenix din propria-i cenuşă.
De acum înainte, mulţi pelerini, îndeosebi cei care iubesc Monarhia Română, vor veni la mormântul ei ca să-i aducă un pios omagiu. Poposind aici, putem primi de la scumpa noastră Regină pildă şi îndemn de a avea o conduită nobilă ca, după moartea noastră, să înrâurim generaţiile viitoare prin puterea unui exemplu frumos, edificator şi nemuritor.
Odihnească-se în pace!
Veşnica ei pomenire!
† IRINEU
Arhiepiscop al Alba Iuliei
