În decursul lunii aprilie a anului curent, în Parohia Ortodoxă Reghin – „Buna Vestire” au fost finalizate activitățile dedicate Concursului Național Catehetic „Rugăciunea în viaţa mea”.
Datorită faptului că actul rugăciunii a fost definit de către copii drept „punte între pământ și cer” sau „legătură între cei vii cu cei morți”, ultima cateheză susținută de către părintele paroh Andrei Botoi în cadrul proiectului a fost despre rugăciunea pentru cei adormiți, deoarece în această perioadă a Triodului zilele dedicate pomenirii morților ocupă un loc însemnat.
Moartea este o temă mai delicată de abordat, însă, totodată, constituie o realitate cu care fiecare dintre noi ne confruntăm la un moment dat, iar evenimentele din ultima perioadă (războiul din Ucraina sau pandemia de COVID-19) ne-au făcut parcă și mai mult să medităm la îndemnul Sfinților Părinți: „Trăiește fiecare zi ca și cum ar fi ultima”. Acest îndemn este o provocare și o invitație de a trăi frumos, pregătit în orice zi pentru Împărăția lui Dumnezeu, conștienți că de viața noastră de aici depinde veșnicia, raiul sau iadul.
Astfel, copii au aflat despre cultul pomenirii morților, care are un fundament solid în Sfânta Scriptură și o însemnătate deosebită în Biserica Ortodoxă, iar Sfânta Tradiție ne oferă numeroase exemple despre folosul și însemnătatea lui. Pe tot parcursul Postului Mare, până la sâmbăta lui Lazăr, ziua de sâmbătă este dedicată pomenirii morților. Dorind să-și manifeste dragostea față de cei adormiți, copii au conștientizat importanța rugăciunii pentru cei trecuți în veșnicie, indiferent că sunt pomeniți în cadrul Sfintei Liturghii sau cu prilejul altor slujbe săvârșite pentru cei adormiți. Ca activități practice, copii au învățat ce reprezintă un pomelnic și cum se completează, punând viii alături de cei morți. Astfel, acest pomelnic l-au dus acasă și l-au așezat în cărțile de rugăciune.
De asemenea, părintele le-a prezentat simbolistica și importanța liturgică a bobului de grâu, amintind faptul că Domnul însuși a înfățișat boabele de grâu ca simboluri ale învierii trupurilor: după cum bobul de grâu, ca să încolțească şi să aducă roadă, trebuie să fie îngropat mai întâi în pământ şi să putrezească, tot aşa şi trupul omenesc mai întâi se îngroapă şi putrezeşte, pentru ca să învieze apoi întru nestricăciune (cf. Ioan 12, 24; I Corinteni 15, 53).
Totodată una din activitățile care le-a umplut sufletul de bucurie a fost împodobirea tuturor mormintelor din cimitirul bisericii parohiale cu candele realizate de către ei. În întunericul serii, cimitirul nostru era plin de lumină, iar Daria (membră a grupului nostru), cuprinsă fiind de emoție, a mărturisit: „Mă simt ca de Înviere”.
În cadrul ultimei întâlniri, copiii au spus rugăciuni (citind inclusiv rugăciunile compuse de ei), au cântat pricesne și au împărtășit impresii. În decursul acestor luni dedicate rugăciunii, tinerii au fost cuprinși de liniște și unitate, simțindu-se mai aproape de oameni și de Dumnezeu. Nădăjduim că prin intensificarea rugăciunii și a vieții spirituale, tinerii noștri se vor putea face pildă de viețuire creștină spre slava lui Dumnezeu și a Sfintei Sale Biserici.
Prof. Ileana Botoi
