Valoarea duhovnicească a imnografiei bisericeşti*
Cultul divin exprimă modul de existență al creștinului ortodox în cadrul și în spațiul Bisericii. Prin cultul ei, Biserica trăiește din nou, adică actualizează istoria mântuirii, încât putem simți că „Iisus Hristos este Același, ieri și azi și în veci” (Evr. 13, 8). Lumea tinde spre frumusețe spirituală, însă aceasta este imposibil de atins în afara Bisericii, numită de Sfântul Nicolae Cabasila „anticameră a Împărăției cerurilor”. Cultul bisericesc este cel ce oferă omului tocmai frumusețea dorită, pentru că, de fapt, Îl oferă pe Hristos Cel Ce este „împodobit cu frumusețea mai mult decât fiii oamenilor” (Ps. 44, 3). El dă sens și valoare spirituală vieții, precum și demnitate persoanei umane, ridicând-o spre noblețea cerească.
După libertatea creștinilor, acordată prin Edictul de la Milano (313) de către Sfântul Împărat Constantin cel Mare, încep să se construiască biserici. Din acel moment, ia amploare cultul creștin și se dezvoltă slujbele bisericești, simțindu-se nevoia alcătuirii cărților de slujbă sau de rânduială, care să ajute la uniformizarea cultului creștin. Astfel apar: Ceaslovul, Mineiele, Triodul, Penticostarul, Octoihul, Liturghierul, Molitfelnicul și alte cărți de cult. Toate acestea sunt roadele imnografilor și melozilor creștini, care le-au alcătuit sub călăuzirea Duhului Sfânt. Apreciind valoarea acestor cărți, Părintele Dumitru Stăniloae afirma, oarecând, că ele ar putea înlocui cu succes manualele școlare și tot ceea ce se predă în instituțiile de învățământ teologic.
În compozițiile lor, imnografii exprimă cu o extraordinară măiestrie întreaga învățătură de credință a Bisericii Ortodoxe, începând cu cosmologia, continuând cu antropologia, hristologia, eclesiologia și pnevmatologia, încheindu-se, apoi, cu eshatologia sau noua creație, dar nu separate, ci ca un tot unitar. Este vorba de tropare, stihiri, antifoane, luminânde, condace, catavasii și altele, toate având un bogat conținut biblic, extrem de edificator. De aceea, Sfântul Vasile cel Mare subliniază că, prin cântarea cultică, dogmele sunt unite cu plăcerea cântului încât, „fără știrea noastră, odată cu bucuria și frumusețea celor auzite, primim și folosul care rezultă din cuvinte”.
Consider potrivit să menționăm, mai întâi, câțiva imnografi din primele patru veacuri, precum: Sfinții Ignatie Teoforul, Iustin Martirul și Filozoful, Atanasie cel Mare, Efrem Sirul, Grigorie Teologul, Ambrozie al Milanului și, îndeosebi, Sfinții Vasile cel Mare și Ioan Gură de Aur care ne-au lăsat frumoasele Liturghii dumnezeiești. Amintim, apoi, câțiva imnografi din secolele următoare, precum: Sfinții Roman Melodul, Andrei Criteanul, Ioan Damaschin și Teodor Studitul. Cântările și imnele liturgice alcătuite de toți aceștia au ca prim scop cel latreutic, adică de adorare a lui Dumnezeu și de cinstire a Sfinților. Al doilea scop este cel harismatic, împărtășind credincioșilor harul sfințitor. Un al treilea scop al imnografiei este cel didactic, instruindu-i pe credincioși în învățătura evanghelică și întărindu-i în cultivarea virtuților creștine. Tocmai de aceea imnele trebuie cântate de către psalți cu evlavie care, manifestată în exterior, „îl preface și pe cel ce ascultă și astfel rugăciunea tuturor este bine-primită la Dumnezeu”, cum ne spune Sfântul Paisie Aghioritul.
Cântările creștine exprimă dragostea profundă a omului față de Dumnezeu, dar și dragostea lui Dumnezeu față de oameni. Imnele bisericești îi ajută, realmente, pe credincioși să stabilească sau să restabilească legătura și comuniunea cu Dumnezeu. Inspiratele alcătuiri imnografice ne stimulează duhovnicește, pentru a avea o trăire autentică în Hristos. Ele devin însăși credința ortodoxă cântată, iar cultul divin public devine învățătură de credință expusă sub formă de rugăciune, cântare și gesturi liturgice. Datoria noastră este să iubim psalmodia și cântarea sacră, căci zice Sfântul Porfirie Kavsokalyvitul: „Muzica bună aduce bucurie și pace, alungând melancolia. Muzica bună aduce folos sufletului întru virtute și bine”. Iată de ce îi omagiem, în aceste zile, pe imnografii și melozii Bisericii Ortodoxe, care dimpreună cu Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă să cântăm lui Dumnezeu, „mulțumindu-I în psalmi, în laude și în cântări duhovnicești” (Col. 3, 16).
Îl rog pe Bunul Dumnezeu să binecuvinteze lucrările acestui Simpozion internaţional şi să inspire pe distinşii participanţi. Fie ca pacea și bucuria Învierii lui Hristos să umple sufletele și casele noastre!
† IRINEU
Arhiepiscop al Alba Iuliei
*Cuvânt rostit în Aula Magna a Facultății de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia, cu prilejul festivității de deschidere a Simpozionului Internaţional de Știință, Teologie și Arte (ISSTA), ediția a XXII-a, desfășurat sub genericul „Tradiție și creativitate în imnografia Bisericii. Pastorația și asistența persoanelor vârstnice” (8 mai 2023).
