În perioada 1-15 august 2022, la Mănăstirea Oașa, s-a desfășurat cea de-a VIII-a ediție a Școlii de Iconografie de la Oașa. Evenimentul, organizat de Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Alba Iuliei și Mănăstirea Oașa, a reunit 21 de iconari din întreaga țară.
Timp de 15 zile, participanții s-au perfecționat în tehnica de pictură tempera cu ou a icoanelor. De asemenea, tinerii au avut parte și de o demonstrație de pictură în tehnica al fresco, precum și de demonstrații de aurire cu bolos sclivisit a icoanelor pe lemn. Fiecare participant a avut ca sarcină de lucru realizarea unei icoane pe lemn, după un model la alegere, beneficiind, pe tot parcursul realizării ei, de îndrumarea monahilor iconari ai Mănăstirii Oașa: părintele ieromonah Pantelimon Șușnea și părintele monah Modest Moldovan, care au pictat alături de participanți.
Totodată, pe parcursul taberei, iconarii au participat la slujbele așezământului, inclusiv la Sfânta Liturghie, oficiate în paraclisul Mănăstirii Oașa de pe Vârful Fetița, cu ocazia Praznicului Schimbării la Față a Domnului, considerat de către iconari sărbătoarea breslei lor. În data de 6 august 2022, participanții s-au bucurat de o drumeție în munții din împrejurimile Mănăstirii, în Poiana Muierii, un loc în care, din vremuri străvechi, se adunau ciobanii din cele cinci județe care se intersectează (Alba, Sibiu, Vâlcea, Gorj și Hunedoara).
Tabăra s-a încheiat în data de 15 august, în ziua Praznicului Adormirii Maicii Domnului, cu vernisajul expoziției icoanelor realizate de participanți și, totodată, cu hramul Mănăstirii Oașa, sărbătorit de un sobor de preoți, cu participarea a numeroși tineri și pelerini.
Iată câteva dintre mărturiile participanților iconari de anul acesta:
„După o îndelungată pauză de la pictură, am venit în această tabără cu dorința de a relua pictura icoanelor. Am fost surprins plăcut de atmosfera de atelier și de sinergia celor prezenți. M-am bucurat de prezența părintelui Pantelimon și a părintelui Modest, care au însuflețit atmosfera și ne-au ajutat să pictăm. În tabăra de iconografie de la Oașa m-am întors oarecum în timp, în atelierele studenției, cu mirosul lor de emulsie de ou, cadmiu și cafea, cu pigmenții fiecăruia aranjați frumos (sau nu) pe măsuța de lucru, cu pensulele aliniate (sau nu) ca niște soldați în poziția «culcat», gata de tragere. Slavă Domnului pentru gura aceasta de aer proaspăt și tare de munte, pentru oaza aceasta de Apă Vie în deșertul lumii” (Ion, Arad).
„Tabăra de iconografie de la Oașa a fost o experiență ziditoare. Programul celor două săptămâni ne-a ajutat să ne găsim un echilibru, un ritm prin care să îmbinăm rugăciunea cu munca. Sub îndrumarea părintelui Pantelimon și prin exemplul sfinției sale, am reușit să învățăm lucruri noi și să creștem. Fiecare a venit cu propriul bagaj de experiențe din care ne-am îmbogățit, am schimbat păreri și am învățat de la ceilalți” (Ana, Brașov, studentă în Cluj-Napoca).
„Pentru mine, aceste zile petrecute la Mănăstirea Oașa au însemnat mai mult decât o simplă nouă experiență. Pe lângă tehnicile inedite de desen, pictură și aurit, împărtășite nouă de părintele Pantelimon și părintele Modest, am învățat să mă cunosc pe mine. Prin această școală de iconografie am avut șansa să întâlnesc oameni asemenea mie, cu aceleași interese și valori” (Georgia, 17 ani).
„Slavă lui Dumnezeu pentru ziua în care am aflat de Tabăra de Iconografie de la Oașa și pentru momentul în care am fost acceptată să particip. Sunt multe de spus despre această activitate. Este combinația armonică și perfect echilibrată dintre liniștea, pacea și starea de rugăciune specifică Mănăstirii Oașa, care creează mediul propice pictării sfinților pe icoane. Pe lângă aceasta, ceea ce face atelierul de iconografie un loc cu totul special este trio-ul minunat de îndrumători, fiecare cu talanții săi. Calmul, răbdarea și îndrumările părintelui Pantelimon cu care pictează icoane și ne sfătuiește pe parcurs, rapiditatea, amabilitatea și zâmbetul Veronicăi, mereu săritoare și gata să te ajute cu orice ai nevoie și, nu în ultimul rând, părintele Modest, mereu amabil, primitor, care te încurajează prin zâmbet și care te răsfață cu pepeni și gogoși minunate. Personal, mă bucur mult că am fost acceptată și în acest an să particip în tabără, deoarece setea de pictat acumulată din timpul anului a fost potolită în acest răstimp. Astfel, am învățat multe din tehnica iconografiei, aici, într-un colectiv de oameni deschiși și gata să împărtășească cunoștințele lor cu oricine. Vă mulțumesc din tot sufletul pentru tot! Doamne ajută!” (Mirela Raimer).
„Două săptămâni la Oașa au fost mult mai mult decât o simplă școală de pictură. Am învățat mult despre pictura icoanelor, poate mai mult decât în doi ani de facultate, mai ales observându-l pe părintele Pantelimon lucrând. Dar cele mai importante pentru mine au fost prieteniile legate și întoarcerea la ce e esențial în viață. Mi-am schimbat sufletul în simplitatea ritmului de rugăciune și muncă, a meselor și a lipsei tehnologiei. E ca o bucurie liniștită peste tot, bucurie pe care nu am mai întâlnit-o în altă parte. Mii de mulțumiri părintelui Modest care ne-a fost și tată și mamă și bunic, care ne-a răsfățat cu lubeniță, bunătăți și sfaturi cât am putut duce. Mă întorc schimbată la agitația orașului cu inima plină de har și zâmbete, purtându-i pe toți în rugăciune și cu speranța că ne vom revedea și anul viitor. Mulțumiri fraților monahi pentru găzduire!” (Ioana Oprișa, Timișoara).
„Anul trecut, când am venit prima dată în tabăra de iconografie, mi-am dorit să văd cum este să pictezi icoane într-un mediu specific, cu Sfânta Liturghie în fiecare dimineață și cu post. Un post puțin mai aspru, la care, pe lângă regimul alimentar, se adaugă lipsa somnului și automat fără social-media. Într-o lume în care manipularea prin imagine este la putere, tabăra de iconografie reprezintă o purificare vizuală. Să scoți ochii din telefon și, chiar mai mult, să-i îndrepți spre icoane într-un studiu amănunțit este o adevărată binecuvântare. Alt avantaj pe care l-a adus această tabără a fost că ne-am strâns aici tineri de toate vârstele, din toate colțurile țării, cu aceeași preocupare, dar cu experiențe și stiluri diferite de lucru. Și, cel mai important, toți dornici să-și împărtășească cunoștințele și să învețe de la ceilalți. Diversitatea stilurilor de lucru confirmă faptul că nu există o formulă standard pentru icoană, singurul punct comun fiind dragostea și dăruirea fiecăruia. Să pictezi icoane este un fel intim de a cunoaște și relaționa cu Dumnezeu și sfinții Săi, iar scopul final nu este o lucrare de expoziție, limpezimea tușei sau alte performanțe. Adevărate icoane ale Domnului suntem noi, pentru că suntem chipul lui Dumnezeu și aici este adevărata lucrare. Prin pictarea icoanei nu se caută neapărat rezultatul final concretizat într-un lucru material, simplu tablou, ci întreg procesul de lucru care reprezintă o adevărată aventură. Aventura începe cu cercetare, cuprinde relaționare cu cei din jur, autocunoaștere, luptă cu gândurile și un amalgam de trăiri, iar în final un procent mic de cunoștințe tehnice privind desenul și tehnica de lucru. Lumea în care trăim este o lume a competiției, chiar este căutată această abilitate de a fi competitiv în jungla numită piața muncii. La Oașa, această non-valoare este anihilată. Este fabulos să te găsești într-o lume în care scopul nu este să fii mai bun decât ceilalți, ci doar să fii tu la capacitatea ta maximă. Toți din jurul tău sunt unici, foarte buni și valoroși, iar ce ai tu de făcut este doar să progresezi duhovnicește. Aceasta este cea mai valoroasă lecție pe care am învățat-o în tabăra de iconografie de la Oașa și îmi doresc să pot reveni în fiecare an” (Georgiana Busuioceanu).
„Am venit în tabăra de iconografie de la Mănăstirea Oașa cu dorința de a acumula cunoștințe noi, de a cunoaște oameni noi și de a experimenta o viață nouă, cea de mănăstire. Eram puțin timidă când am ajuns aici, însă cele două săptămâni petrecute alături de colegi, de părintele Pantelimon și de părintele Modest m-au făcut să simt acum, la plecare, că las în urmă o familie minunată. Am aflat multe lucruri pe care nu le știam despre tehnica realizării icoanelor și, în același timp, m-am bucurat să descopăr că o astfel de tabără adună laolaltă doar oameni frumoși, oameni pe care îți dorești să îi revezi. Cu ajutorul lui Dumnezeu, voi reveni cu drag aici, la Oașa” (Ana-Maria G., 37 ani).
