În data de 15 august a.c., Părintele Arhiepiscop Irineu a fost prezent la Mănăstirea Sânmărtinul de Câmpie, protopopiatul Târgu Mureș. Cu ocazia hramului, Arhipăstorul nostru a săvârșit Sfânta Liturghie și a rostit cuvântul de învățătură.
Vineri, 15 august 2025, de Praznicul Adormirii Maicii Domnului, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Irineu a poposit la Mănăstirea Sânmărtinul de Câmpie, protopopiatul Târgu Mureș. Cu prilejul hramului acestui așezământ monahal, Ierarhul Alba Iuliei, înconjurat de un numeros sobor de preoți și diaconi, a celebrat Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur în pridvorul deschis al bisericii Mănăstirii. De asemenea, la finalul slujbei, Chiriarhul nostru a rostit cuvântul de învățătură, în prezența a numeroși credincioși pelerini din Eparhia Alba Iuliei, precum și din județene învecinate. Stareț al acestei vetre călugărești este părintele protosinghel Teodul Libeg.
În cuvântul rostit cu acest prilej, Întâistătătorul Eparhiei noastre a spus: „Nimeni nu poate uita ușor gingășia mamei sale care i-a fermecat copilăria și i-a însenitat viața cu dulceața privirii și vorbelor ei. Însă, când mama bună de pe pământ moare, nu trebuie să disperăm, căci noi, creștinii, avem în cer o altă Mamă care este nemuritoare. Sfântul Nicodim Aghioritul spunea: «Însuși Fiul lui Dumnezeu și Fiul iubit al Fecioarei ne-a dat-o pe Maica Sa să ne fie Maică și nouă și apărătoare care să ne ajute la mântuirea noastră». Prin moartea sa, a intrat în slava Raiului, de unde continuă să fie în relație iubitoare cu noi, să fie prezentă nevăzut în mijlocul nostru. Ea revarsă neîncetat peste noi efluvii de daruri și binecuvântări, ne sprijină în neputințele noastre și ne mângâie în încercările noastre”.
Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” de la Sânmărtinul de Câmpie este așezată în centrul Transilvaniei, reprezentând o veritabilă vatră spirituală pentru credincioșii din județele Alba și Mureș. Prima atestare documentară a locului propriu-zis datează din anul 1329. Potrivit tradiției, în secolul al VII-lea, pe aceste plaiuri a viețuit un monah cu o aleasă viață duhovnicească, pe nume Martin, care a fost martirizat. Acesta a fost recunoscut de către contemporani drept o persoană cu o viețuire aleasă, locul urmând să fie numit astfel (Sânmărtin) tocmai datorită cinstirii aduse acestuia.
Viața monahală de la Sânmărtin a încetat în anul 1783, când preoții Atanasie și Gheorghe au fost alungați din așezământ, unul dintre ei fiind martirizat pentru dreapta credință. În ciuda faptului că locașul de cult a rămas pustiu, numeroși credincioși dreptslăvitori aveau să venereze acest loc. Viața spirituală a vetrei monahale de la Sânmărtin a reînceput după anul 1990, odată cu venirea aici a părintelui Teodul Libeg. La puțin timp, a fost demarată ridicarea noului locaș de cult cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Biserica a fost târnosită de către Părintele Arhiepiscop Irineu în data de 18 mai 2014.
